Este o artă. Îţi trebuie talent. Dar, aşa cum spun vorbe înţelepte din bătrâni, nu de talent ducem noi lipsă.
Nu vă temeţi, oameni buni, locuri de muncă sunt…gârla! Din păcate, salariile sunt destul de mici, iar la o socoteală finală, parcă trebuie să aduci şi bani de acasă, pentru a avea privilegiul de a fi angajat.
Pentru a nu lăsa să treacă oportunităţile de colaborare pe lângă mine, mă mai ” joc” şi eu, pe diverse site-uri , mai „aplic”- doamne, ce termen- la ofertele publice. Găluşti am înghiţit grămadă, dar mi-am promis că, odată trecută de 30 de ani, voi ridica ştacheta.
Iar acum, îmi dau seama că poziţia de voluntar a început să-mi placă. Apreciez ca fiind extra pozitiv faptul că, în voluntariat, nimeni nu te poate concedia, sau certa, că doar ţi-ai adus aportul… voluntar! Astfel, am reuşit de anul trecut, să fac o colecţie, ca un şirag de mărgele, de astfel de job-uri, dar a meritat. Ştiţi de ce? Am reuşit să-l fac pe funcţionarul de la impozite să zâmbească şi să mă felicite.
Învăţaţi de la mine, sau, de la cei care procedează la fel. În momentul în care am acceptat prima colaborare semi-voluntară, m-am trezit invadată de o multime de oferte de acest gen. Chiar deunăzi, am primit un telefon în care mi se prezenta o super oportunitate. Dar, m-a prins pe picior gresit (deoarece doar cu două zile în urmă mi-a tras „ţeapă” cineva cu o ofertă similară) , şi, din cauza tonului meu, mai putin drăgălaş , a uitat să-mi trimită pe email detaliile.
Cei mai oropsiţi sunt însă cei care nu lucrează voluntar, ci optează, mai mult sau mai puţin obligatoriu, să nu mai lucreze şi să savureze pensia anticipată. Baftă lor, dar e un voluntariat cam ieftin, graţie bunului stat, iese cu minus la sfârşit de lună Dar, dacă mă gândesc mai bine, la cât de mare e pensia şi cât de talentat e la ciupit şi lucrat la negru’ românul, ” se descurcă” . Atenţie, a nu se înţelege greşit, deplâng acest stat care împinge oamenii să umble cu fofârlica.
Cei mai tari sunt acei voluntari de boală: pe vremea când armata era armată, veşnica fugă de garnizoană a creat dizabilităţi fizice şi mentale- la pachet. Culmea e că, tinerii, în disperarea de a scăpa de serviciul militar, acceptau pe adeverinţe boli grave, ” să sune bine”, fără a se mai gândi la repercursiuni, iar acum , nu de puţine ori stau cu buzele umflate când, deşi practic se încadrează perfect în posturi bune, plătite frumos, nimeni nu-l angajează când i se cere fişa medicală.
Mai târziu, într-o lume plină de oferte private, asigurările medicale şi-au adus şi ele aportul, iar românul ” descurcăreţ” a profitat şi de asigurări, nu de puţine ori reuşind să se înscrie în recorduri medicale: orbii-conducători auto fiind un exemplu care mi-a rămas întipărit în minte.
Acum, într-o societate ahtiată după oameni perfecţi, bumerangul îşi face întoarcerea. Bravos, voluntari!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele si fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 