Nu ştiu voi cum trăiţi, dar eu mă enervez foarte tare când se subţiază portmoneul.
În mod normal, cred că aş putea să-mi iau un portmoneu din acela de copii, micuţ, cu ” arici”, că nu mai e demult burduşit cu bani, deci nu s-ar desface.
Pentru că sunt o fire mai împrăştiată, consider că este necesar ca, din când în când, să mă adun pe liste: adica să descopar măcar necesarul obligatoriu 😦 : în stânga trec câţi bani am şi termin repede, iar în dreapta, trec câte am de făcut (datorii de achitat, lucruşoare de cumpărat) şi-mi trebuie o grămadă de timp şi forţă să le adun pe toate.
De obicei, pe la mijlocul listei mă întristez foarte tare, îmi dau seama că am căpătat tendinţe masochiste şi mă opresc.
În ce lume, pardon, nu e lumea de vină, în ce ţară, iar pardon, nici ţara nu trebuie condamnată, ce oameni ne conduc de ajungem să lucrăm, să plătim dări şi să fim aproape de subzistenţă? -aici mă refer la cazuri norocoase.
Eu spun că încă aş putea strânge cureaua- sper să nu mă audă cineva, sau să citească aceste rânduri cel care impune strângerile de curele- şi consider asta, pentru că îmi mai permit să-i cumpăr soţului ţigări şi bere, mie un suc pe săptămâna, o ciocolată fetiţei, câte o jucarie şi să o dau cu trenuleţul de două ori pe lună, în Târgu Mureş, la Platou.
Dar, ca să vedeţi cât sunt de optimistă, iată lista mea cu datorii, la care toate răspunsurile sunt „da”:
Taxe la bancă: da
Impozite mari: da
Asigurări casă, maşină: da
Reparaţii şi întreţinere maşină: da
Facturi de achitat: da
Un botez, o nuntă (singurele pentru care nu mă supăr): da
De terminat casa (că pare nouă, neterminată, deşi stau în ea de mai mult de trei ani): da
Strâns bani pentru concediu (?!? vezi, sunt optimistă): da.
Un papuc, o şosetă…: da.
Mâncare, apă: da.
Am calculat aşa, în mare că, punând de-o parte cam 200 de lei pe lună (aici m-am întrecut pe mine, la gânduri bune) aş putea rezolva această listă în 9 ani. Din păcate însă, data expirării la marea majoritate a punctelor menţionate este de maxim un an de zile, de acum încolo. Ca să nu vă spun cât sunt de îngrijorată de cele care expiră lună de lună.
Cât crezi că rezistă salariul meu, la acest masacru?
Al tău e rezistent?
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Imi place aia cu ai bani mananci, n-ai, nu ti-e foame. 🙂
Am avut o colega, in studentie, care, din cauza ca nu avea foarte multi bani, cat nu era la ore dormea, obligatoriu. Spunea ca asa nu simte cat ii e de foame.
Iata ca, se gaseste si o rezolvare, aproape tragica, la lipsa de bani si foamete mare. Sa dormim cu totii!
”Nu ştiu voi cum trăiţi…,,
A se reformula: nu ştiu cum de mai trăiţi…
Şi apropo de somnul colegei: Deşteaptă-te române !
wow…ce lista scurta:((((nu stiu cum de mai traim dar pana una alta este numai si numai vina noastra. Nu suntem capabili nici de un protest in toata regula; asa ca daca se poate sa ne sugrume o vor face atat timp cat li se da voie. Eu cand am vrut sa merg la miting in centru(Cluj) mi s-a dat de lucru sa nu care cumva sa imi (ne) vina idei de duca… Asa ca e mai usor sa ne plangem de mila decat sa facem ceva….