Fii mândru de ceea ce eşti !

De foarte multe ori mă confrunt cu o ipocrizie crasă, din partea celor care susţin diverse idei, mai mult sau mai puţin politice.

Se pare că un punct de pornire, de-a dreptul inflamator în dezbateri, se referă la situaţia ţiganilor (sau a rromilor, cum doriţi).

Personal, am întâlnit ţigani de toate felurile şi din aceia de care trebuie să te feresti şi din aceia cu care, fără falsitate, mi-a făcut plăcere să povestesc.

Mie îmi plac oamenii (nu ma refer, neaparat, doar la ţigani) care îşi cunosc locul în societate. Sunt ţăran, asta sunt; sunt o fâţă, n-am să mă apuc de rindeluit lemne, pentru că am toate şansele să mă rănesc şi să stric şi bunătate de lemn.

Ceea ce vreau să subliniez este faptul că, în momentul în care se simte o uşoară stradanie din partea ţiganilor, de a ieşi din conul de umbră, meritele acestora sunt nu doar recunoscute, ci şi trâmbiţate mult mai puternic. Dar, nimeni nu poate să te şcolească, dacă nu vrei.

Aşa cum au obiceiul să bântuie pe la case, m-am trezit şi eu, cu o echipa de meşteşugari, ţipând la poartă , să-mi pună streaşină. Sinceră să fiu, ca să mă lase în pace , m-am „băgat în seamă” şi am zis că nu am nevoie şi că oricum, casa fiind înaltă le-ar trebui schele şi n-am de unde să fac rost. Mi-au răspuns râzând, că ei sunt ciori şi ştiu să zboare. Eu, sinceră să fiu, am roşit şi am rămas fără replică, dar mi-am dat seama cât de relaxaţi erau şi că aceste cuvinte fuseseră menite să destindă atmosfera şi atâta tot. O asemenea minte ascuţită, nu e păcat să se irosească? Poate că e întrebare retorică…

Mi-a plăcut atunci când, într-o excursie la Paris, am văzut un grup de ţigăncuşe frumoase foc, care, auzindu-ne vorbind româneşte, s-au agitat, au venit la noi, păreau foarte emoţionate că au întâlnit compatrioţi. Am savurat acea emoţie, nu m-a deranjat deloc să fiu abordată de ele.

M-a deranjat când, la sfârşitul conversaţiei, am auzit: „dă şi mie, mamă, 10 franci, să mănânc ceva”.

Mi-a plăcut să văd că, la mine în sat (pardon, zonă periurbană, metropolitană, na’) s-au pregătit două parcuri frumoase, pentru copii, cu legănaşe, topogane, gropi cu nisip, totul super. Unul dintre acele parcuri era pe o stradă unde, majoritatea locuitorilor, sunt ţigani.

Nu mi-a plăcut când, la nici o lună, băncile în acel parc, erau ciobite, rupte, topoganele sparte, leagănele câş. De ce? Nu tot copiii au fost pe ele? De unde sălbăticia asta şi lipsa de respect faţă de propria persoană şi faţă de bunuri pe care le puteau folosi?

Respectul, dragii mei, trebuie câştigat şi apoi menţinut. Am atâta şcoală şi educaţie încât să fiu în stare să ofer, fiecărei persoane pe care o întâlnesc, beneficiul de nevinovat, până la proba contrarie; vă rog, nu mă dezamăgiţi!

Fii mândru de ceea ce eşti! Dacă eşti român, fii mândru că eşti român, dacă eşti ţigan, fii mândru că eşti ţigan. Respectă-l pe cel de lângă tine, respectându-te pe tine însuţi!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria pareri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s