Ţin minte un film în care, într-o prezentare de modă, un domn a enervat-o atât de tare pe creatoare, încât a provocat-o să-l pălmuiască, pe podiumul central, în faţa tuturor. Domnul agresat, s-a folosit de ocazie şi a scris pe perete, titlul unei reviste „Aggressione”, câştigând bani, din publicitate, prin aportul involuntar al creatoarei de modă.
Prezentarea făcută se potriveşte, ca o mănuşă, sentimentului care m-a încercat, când m-am dus, ca tot omul, la o bancă importantă (căreia n-am să-i fac publicitate gratuită) să văd dacă-mi pot schimba bugetul familiei în dezavantajul băncii actuale cu care lucrez şi în avantajul portmoneului pe care vreau să-l văd neîncăpător.
Oameni buni, nu mai lăsaţi avântul să vă dea afară din casă. Înţelegeţi o dată pentru totdeauna cât e de important timpul meu. Eu, poate spre deosebire de alţii, cam ştiu ce vreau şi ştiu să şi cer. Dacă intru într-o instituţie bancară să îmi faci o ofertă de credit în euro, de exemplu, nu îmi veni cu explicaţii despre cât de bun e contul de pensionare (încă arăt ca în poză, deci sunt departe de acel moment), cel de economii pentru alocaţie, de overdraft, credite şi alte minuni.
M-am simţit agresată în fiecare moment, deoarece informaţia cerută am primit-o în maxim 10 minute, iar în bancă am stat 40- şi nu am vorbit eu.
De ce nu încetează lumea să mă provoace, îmi place să fiu politicoasă, dar şi răbdarea mea are o limită. Căscaţi urechile, daţi omului ceea ce vă cere şi arătaţi că sunteţi disponibil să-i oferiţi şi alte servicii complexe, dar nu insistaţi fără rost. Îl pierdeţi de bunăvoie şi nesilit de lume. Nu, acesta nu e profesionalism!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 