Încrâncenarea se iubeşte, se cizelează şi se păstrează la borcan, să fie şi pentru generaţiile viitoare.
Suntem, din păcate, un popor de frustraţi, profesionişti în teamă şi doritori de atacuri de panică.
Aşa am vrut să încep un articol, zilele trecute, însă m-am gândit că, cel puţin acum, nu e cazul. În preajma sărbătorilor ne arătăm cu toţii sufletul mai luminos, cel pe care-l ţinem ascuns cu grijă, în batiste şi nu-l aerisim, de teamă să nu bată vântul peste el şi să-l risipească.
Oameni buni, poate e greu uneori, să vedem vreo luminiţă la capăt de tunel şi teama că ar fi de la un Intercity ne paralizează, dar, dacă e lumina din gara mult aşteptată?
Sufletul şi mintea deschise, acel „tupeu” curat, care se confundă prea des cu nesimţirea, ne lipsesc. Suntem străini fericirii depline, fie ea de o clipă, de teama prăbuşirii bulgărelui de sare.
Vă spun un secret: odată ce vă veţi descătuşa, în orice variantă vă place, vă veţi simţi mai bine şi vă veţi deschide alte portiţe, la care nici nu aţi îndrăznit să visaţi.
Faceţi o listă cu ce vă doriţi în anul ce vine şi nu vă ruşinaţi: dacă cereţi puţin, primiţi puţin. Cereţi tot: de la oamenii de lângă voi, de la familie, de la şefi, de la Dumnezeu. Fiecare vă va dărui câte ceva, iar dacă ceea ce primiţi e cu mult mai puţin decât ce v-aţi dorit, nu va întristaţi, veţi avea o listă de completat şi anul viitor.
Sărbători fericite!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 