Când un stăpân îşi bate şi-şi înfometează câinele, acesta va muşca pe oricine. Aici am ajuns.
Ba mai mult, stăpânul îi râde în faţă şi îşi întreabă, candid, câinele, de ce nu roade ciolanul, că doar el l-a lasat în frigider!
În neputinţa de a-i ataca direct pe cei ce ne-au încorsetat, ne răsfrângem durerea asupra noastră, ne sfâşiem între noi şi plângem.
Dăm cu patimă în stânga şi în dreapta, răzbunându-ne zănatici, pe simboluri ale unui stat care îşi trădează fiinţa şi uităm că sub acele uniforme, deseori sunt oameni care suferă aceleaşi dureri, au aceeaşi „răsplată”, ba mai mult, sunt supuşi unor ordine pe care, încălcându-le sunt pasibili de pedepse mai mari decât ne putem imagina.
Atât cât mai putem vedea şi auzi, omule bun, deschide-ţi ochii, nu te ataca singur.
Uită-te bine, oare sub haina militară nu eşti tot tu?
Poate că eşti tu, un profesor trist că abia ai cu ce să-ţi plăteşti întreţinerea, darmite să te gândeşti să-ţi cumperi apartamentul pe care-l doreşti?
Sau tu, doctorul care uită de somn, făcând gardă după gardă, poate se mai normalizează plata la final de lună.
Poate eşti tu, scriitorul care, indiferent de cât de talentat eşti, nu mai găseşti o editură care să te publice, dacă nu ai sponsori.
Dacă tu ridici o cărămidă să loveşti, nu ţi se pare normal, perfect uman, chiar dacă regretabil, ca cel în care dai să se apere împotriva ta? Oare nu ai face la fel?
Credinţa spune: întoarce şi celălalt obraz, reflexul uman, instinctul spune: apără-te!
E momentul să ne oprim, să răsuflăm şi să vedem de ce ne răzvrătim şi cine ne stă împotrivă.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 