Putinta…

Apartin generatiei care a stiut sa citeasca la lumina lumanarii, mi-au inghetat si gandurile iarna si m-am spalat , ca o pisica, cu apa rece ca gheata, atunci cand era.

Am stat la cozi interminabile si-am profitat de ochii mei verzi pentru a obtine ultimul pachet de unt, sau bucata mai mare, din sfertul de paine de pe cartela.

Am putut sa fac asta.

Mai apoi, am crescut putin si am incercat sa inteleg de ce ne dorim sa fim la fel ca altii. M-am mirat cand, plecata pentru prima data in strainatate, am vazut in magazine  pepeni de vanzare cand nu era sezonul lor si am mai vazut si porumbul crescut la aceeasi inaltime, unul ca altul, nici un milimetru in plus sau in minus, de parca cineva a stat cu biciul langa el, sa nu incalce regula inaltimii. Apoi m-am intors acasa si m-am intrebat: noi nu putem?

Dar , mai tarziu mi-a inundat gura gustul racoritor si dulce, parfumat de pepene de acasa , iar aducandu-mi aminte gustul de carton al fructului strain, mi-am zis ca e mai bine asa.

Cateodata e mai bine sa nu poti.

Am trecut prin atatea schimbari, ba in bine, ba in rau, ca suntem complet dezorientati . Incepem sa avem amintiri halucinante in care, fata de zbaterea de azi, chiar frigul si suferinta de ieri par o joaca.

Suntem caliti, e adevarat, dar, mai putem?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagina palmasului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s