Rândurile de mai jos aparţin în întregime imaginaţiei mele. Nu vă întristaţi gândindu-vă cât de plauzibilă este această situaţie?
Dragii mei,
Sper că această scrisoare vă găseşte acasă, cu bine (că nu v-au evacuat încă, pentru că nu aveţi bani de chirie).
Eu sunt bine, sănătoasă (am găsit un plic de ceai şi mi-am fiert nişte apă, aşa că azi am ce să mănânc şi poate îmi scade şi febra). Am şi veşti bune, s-ar putea să-mi mărească salariul în curând (că mai mic de atât nu-l poate face).
Am reuşit să scap şi de rata la bancă, de luna asta (am făcut masaj erotic unui babalâc, că doar rata mea e mai mare ca salariul, e bine că măcar voi nu vă gândiţi la asta).
Şi soţul meu e bine ( îmi trimite mesaje de pe croazieră, noroc că-i băiat frumos şi primeşte bacşişuri) e aici cu mine (pe skype, când apucăm), ne descurcăm.
Îmi e tare dor de copii, dar ştiu că o duc mai bine cu voi, în ţară (fără căldură şi cu puţină mâncare, departe de noi, cu plânsul în glas). Cred că acum au crescut mult, de când nu am putut să vin acasă (oare mă mai cunosc?).
Aş vrea să vin cât de repede în ţară şi cred că voi reuşi anul acesta (s-ar putea să mă dea afară în curând, pentru că nu răspund avansurilor clienţilor, iar poliţia abia aşteaptă să ne deporteze).
Vă iubesc mult! (Vă iubesc mult!)
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
🙂 Nu le da idei…habar n-ai cat si cum le mai da prin cap sa iti reduca leafa.
Cata dreptate ai, ar fi trebuit sa fiu mai retinuta 😛
Deocamdata cat nu ne zic sa aducem bani de acasa pentru imensa favoare de a avea un loc de munca…stii tu, speranta moare greu, cateodata intra in coma prelunga…si-si revine 🙂
Pingback: 1 Martie… | Se Întâmplă