Cu sau fara nonsalanta!

Astazi vreau nonsalanta!

Vreau sa mi se spuna in fata: Fraiero, stai la coada ca am chef sa fac o „pauza” si te tin la usa.

Dar nu asa, ca vor muschii tai, ci cu tot cu afis: „pauza de masa (sau orice altceva), nu deranjati”. Daca nu-mi trantesti un afis in fata, am pretentia sa-ti misti dosul si sa-mi deschizi usa, sa ma intrebi de ce m-am deranjat sa vin sa depun o hartie neinsemnata la registratura, care va ajunge intr-un oarecare birou, pentru o oarecare stampila, intr-un timp nedefinit, cu mult dupa termenul legal necesar .

Dar tu, functionar destept, ma lasi sa stau afara in frig si ploaie, sa miros a caine ud pentru ca ti s-a rupt o unghiuta si vrei sa o pilesti. Si te uiti, nedumerita la mine, de ce te privesc cu ochi strapungatori prin perdeluta de la usa, oare cu ce ai gresit…

Nu, nu este eroarea ta, esti o mica si neinsemnata veriga;  este eroarea celor care permit perpetuarea traditiilor interne ale functionarilor, cutume transmise pe cale orala, din generatie in generatie, obiceiuri a caror nerespectare duce la excluderea din „bisericute”.

Tie de cate ori ti s-a intamplat sa ti se inchida usita/gemuletul in nas, pe motiv ca incepe „pauza de masa” ? Va rog, nu sunt absurda, dar cand sunt singura in fata ghiseului …am pretentii.

Ca de obicei, eu raman cu pretentiile, cu fisele si nervii. Iar functionarul, isi vede linistit de treaba. Cata nonsalanta, nu? Oare nu asta mi-am dorit?…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu