Cu fruntea lată şi capul în nori…

Poate că voi n-aţi auzit de acest criteriu, dar eu ţin minte, printre diversele „vorbe înţelepte din bătrâni”, că,  dacă ai fruntea lată eşti „deştept” şi o să-ţi meargă bine.

Nu vă spun câte freze ghiceam, în fiecare zi, când eram mică, să pară că am fruntea lată…că râdeţi de mine 😉 .

În ziua de azi însă, poţi să ai şi frunte lată  şi nasul cârn şi degete lungi, că,  dacă n-ai minte…tot degeaba.

Tot facem tam-tam despre cât de stresaţi sunt tinerii, cât de greu le e la şcoală- păi nouă ne-a fost uşor?

Şi acum îmi saltă inima când aud un anumit sunet de alarmă de ceas, ţinând minte nopţile-nu puţine la număr, când, înfrântă de somn la ora 12 (0),  fixam ceasul să sune la trei, să mai pot învăţa până dimineaţa şi asta nu în vreo sesiune!

S-a pus vreodată problema să-mi amân vreun examen? Nu! Şi bine a fost.

Fiecare are capacitate de stocare, dar aceasta se dezvoltă şi se îmbunătăţeşte prin exercitiu, prin utilizare. Nu mai vreau să aud de „bieţii elevi” care nu au fost în stare să ia BAC-ul, că sunt stresaţi, că au avut teme prea grele. Dacă lor le-a fost greu, de ce eu, după atâta timp de la BAC-ul meu,  mă gândesc cu plăcere ce aş fi putut scrie la examenul de limba şi literatura română? Realmente cu plăcere!

Copii, tineri, că voi staţi pe bloguri şi sunteţi „bloggeri profesionişti”, în general, încercaţi să obţineţi informaţii pentru voi şi nu rezumate de pe net, trei rânduri scrise despre  oameni preţioşi. O faceţi pentru voi, nu pentru alţii. Iar când reuşiţi să vă formaţi cu adevărat un orizont de cunoştinţe reale, îi veţi vedea şi pe ceilalţi schimbându-şi părerea şi privindu-vă cu respect.

Iar BAC-ul, Bac-ul nu e un zid impenetrabil, cu o comisie drăcoasă, care încearcă să „vă pice”. Bac-ul trebuie să vă dea emoţii doar pentru că e următorul examen, aşa cum vă va da emoţii examentul de luat carnetul de şofer, sau apoi, examenul la facultate.

Vă bazaţi pe „bănuţi”? De ce? Nu sunteţi în stare de mai mult?

Eu vreau să vă văd luptând, având vise de o mie de ori mai mari ca ale mele. Vreau să mă ruşinez că nu ştiu atâtea câte ştiţi voi.

Deocamdată …pass… Mai aveţi de urcat. Dar eu am răbdare şi vă aştept.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Un comentariu

Din categoria pareri

Un răspuns la „Cu fruntea lată şi capul în nori…

  1. E generos ce vrei, dar nu se poate. Ei trebuie sa invete alfabetul urcusului vietii.Sa spui ok, nu inseamna cunoasterea englezei!
    Madi si Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s