Ignoranta …la rece

Poate ca da, poate ca nu. Azi sunt nehotarata. La cata lume se-mpingea pe la usile sectiilor de votare, poate ca nu suntem atat de ingramaditi pe cat parem.

Nu sunt sigura ca am avea capacitatea organizatorica sa sustinem prezenta la vot la procente de peste 90%. Cu un pic peste 50% suntem stangaci, ne imbrancim, ne pierdem rabdarea, ne luam la bataie.

Ultimele stradanii, ultimii fluturasi nu mai incalzesc inima nimanui; cine nu a stiut pana acum sa-si schimbe culoarea si titlul s-a trezit tarziu. Poate peste patru ani se mai prind unii-altii de varianta. Curcubeul suporta schimbari!

Vreau sa ignor niste majoritati din tara care imi par „trase de par”, vreau sa ignor oamenii care stampileaza unde le spun altii, dar aleg sa-i ignor pe cei care nu cred in bine. Undeva, candva, va fi si bine.

Acum astept rezultate…la rece.

 

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria pareri

5 răspunsuri la „Ignoranta …la rece

  1. Taleyrand, spunea „acum astept”, spre a nu recunoaste, ce nu-i convenea! Tu?
    Madi si Onu

  2. Ah, ce dor mi-a fost sa te revad la comentarii…:)
    Recunosc, nu-mi convin multe, stii cum e, unele tablouri sunt frumoase cand le privesti de departe, de aproape s-ar putea sa descoperi ca sunt kitch.
    Dar toate padurile au uscaturi, nu ma astept la altceva, insa sper ca printre copaci sa gasesc si arbori de esenta tare.

    • Ahhh, mă depăşeşti, în sincerităţi!
      Cât despre esenţe…, de vrei să ştii
      Mă subjugă, cele sprinţare, cu ochi zglobii,
      Din care se revarsă în efluvii,
      Emoţii şugubeţe, tulburător de vii.
      Madi şi Onu
      Madi şi Onu

      • E drept, de val sunt dusa cateodata,
        Intelepciunea veche ma da gata.
        Cand, din stramosi, am invatat ceva
        Imi place sa adaug partea mea.
        Umila, ma inclin intelepciunii
        Ce, de-obicei imi vine in …efluvii
        Dar nu sunt singura cu vina mare
        Ci supararile ce-mi dau tarcoale…

  3. Tot supararea, îmi interzice un raspuns, la fel profund
    E vorba de verdictul, de azi…, aşa imund.
    Când demnitatea-ne se pare, a nu avea
    Suportul ce ne exprimă, daco-romană firea.
    Sau poate e însăşi ea?
    Madi şi Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s