Vine vara, rau imi pare!…au ba ?!
Asa cum e prostul obicei obstesc, atunci cand vine vara, suntem lasati sa ne bucuram de soare, cat putem de mult, sau, mai bine zis, cu vreo 25 % mai mult (cunoasteti reteta: program redus, buget asemenea).
E bine sau e rau?
Rau de tot n-ar fi, ca-mi place soarele. Cred ca voi veni cu slapii si costumul de baie in geanta si ma voi propti undeva, la plaja, bineinteles, in apropierea serviciului, ca s-ar putea sa trebuiasca sa mai dau vreo factura, sau vreun sfat unui client ratacit.
Ca sa nu zic de propunerea de a agata clientii pe strada (nu va ganditi la prostii, lucrez intr-o institutie serioasa, cu CUI si CUIE…), ca ar fi prea de tot si nu m-ati crede.
Cred ca ideea functioneaza dupa principiul- dormim mai mult, mancam mai putin, facem economie…
Mai sa fie, dar ratele astea de ce nu se micsoreaza si ele cu 25% ca doar si la banca e vara, sau bancherii schiaza si acum, in Elvetia, pe banutii mei?
Imi este atat de dificil sa inteleg ecuatia in care vesnic e lezat micul aducator de bani, care, de bine de rau, mai tine pe spate vreo cateva salarii. Nu s-a inteles inca faptul ca, daca se micsoreaza veniturile nu mai cumparam produse si totul stagneaza?
Acest cerc vicios mocirlos este iubit si des-folosit fara a aduce vreun beneficiu cuiva, in afara umflatului in pene, ca s-au luat masuri drastice, de adevarat lider si manager. Am zis!
Concluzia zile, hai oameni sa facem bani!
Din ce?
Nu e interesant.
De ce?
De aia!
Pentru cine?
Nu-i treaba ta!
Cati?
Toti!
Speram sa-mi inalt statutul (daca mi se permite exprimarea) la omul care isi permite sa-i fie mila de altii…dar deocamdata, astazi, nu!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Dacă-i tragedie,
Am o idee veselie.
Năruim o bancă.
De unde mulţi bani luăm, pentru consum,
Ne veselim,
Pâna ce totul cheltuim.
Apoi, un miting straşnic, pe căldură.
Să ni se dea de pus în gură.
Că la bancă nu plătim.
Şi asfel, o năruim!
Madi şi Onu, dornic să te revadă
Pentru ideea ta, Şaradă!
Eu sunt alaturi de ideea ta
Si ii doresc si bancii naruirea
Dar mai curand, de asta s-ar putea
Caci sufera salariul daruirea.
De chef de pomina nici nu mai spun
Caci ban cu ban strang si-l adun
Cand voi avea destul sa iau un mic
Intru pe blog la tine si te strig!
Abia aştept,strigătul tău!
Şi te asigur…, va fi la mine…
Clipa de viaţă, cea mai ferice!
Madi şi Onu