Pe zi ce trece realizez ca ne este tot mai greu sa intelegem ce inseamna fericirea.
Pe langa faptul ca ne afecteaza deciziile oamenilor politici, in mare parte, incrancenarea ne-o impunem si prin propria vointa.
Da, stiu, euro creste, suntem instabili politic, indiferent din ce parte privim lucrurile, nu gasim joburi bune, cu salarii europene, pentru a plati taxele ultra-europene (va spun si definitia: taxe mai mari decat in Europa, impuse in mod preventiv-n.a.), sistemul de invatamant e in dezechilibru si ii bulverseaza mai mult pe parinti decat pe copii, chirii mari, rate mari, toate sunt mari numai noi suntem mici.
Suntem mici, piperniciti si incapabili de fericire. Ne trebuie calamitati istorice sa ne dam seama ca parca ne-a fost mai bine altcandva, sau boli incurabile sa stim cat de putin ne-am pretuit pe noi insine.
Slava Domnului- inca nu e cazul, sper , de asemenea semnale de alarma.
Tot ce pot sa spun este ca ma bucur de mica mea mare fericire: am reusit sa platesc rata inca o luna si nu i-am mai intrebat pe cei de la banca daca doresc sa plantez flori roz sau rosii in viitoarea lor gradina…
M-am bucurat de un concediu lipita complet de fetita mea dulce, a carei lipsa si cateva ore imi da senzatia ca mi se smulge inima din piept…
M-am bucurat de familia mea frumoasa si am redescoperit ca stim sa radem…uitasem.
Opreste-te din tot ce faci, aminteste-ti ce te face fericit si spune-mi si mie.
…Inca ceva, de acum inainte sa nu mai indraznesti sa uiti…
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Anca,
Prin felul tău simpatic, de a gândi,
Îmi place tot mai mult de tine
Şi cred, că într-o bună zi
Îţi voi lua modelul,
Să fiu şi eu, ca tine!
Madi şi Onu
Suntem prea prosti şi traim într-o societate prea dementă pentru a avea habar cum să fim fericiţi.
Prima „trezire” la realitate am avut+o când mi-a murit cineva la care am ţinut enorm. Atunci am realizat că viaţa se rezumă doar la oameni, nu la ceea ce deţii sau lucrurile pt care te lupţi în fiecare zi. De aceea, pustnicii sunt cei mai fericiţi.
Prostia ştii care este? Am devenit atât de obsedaţi şi de ipocriţi că deşi fiecare o spune, fără aparenţele sociale oricine este marginalizat fără milă.