Le multumesc sponsorilor de la LuxuryGifts ca ne-au oferit aceasta proba si, ca raspuns la munca depusa pentru a crea o animatie pentru noi, cei din concurs, am ales sa creez pentru ei o poveste de Craciun: Inima de Craciun.
Se poate sa fi fost odata ca niciodata o fata frumoasa cum nu e alta pe lume, caci asa o vedea el. Si fata era iubita de un baiat, bun ca painea lui Dumnezeu. Erau colegi.
De multe ori insa, baiatul isi pierdea rasuflarea cand trecea pe langa ea si orice ar fi facut, parca i se intorcea lumea cu susul in jos, cand o privea.
Cat ar fi vrut s-o stranga in brate, sa o sarute, sa-i arate ca totul va fi bine. Dar nici nu indraznea sa se apropie, o vedea prea plapanda, palida si obosita.
Numai ochii sunt vii, ca niste bijuterii cu cristale-se gandea el.
Iarna se asternea tot mai rece si mai alba, peste tot. Parea indiferenta la zbuciumul lui.
Intr-o zi, baiatul vazu ca banca fetei era goala. Atunci i se stranse inima cu o teama ciudata.
Isi pipai buzunarul si simti forma usoara a unui pandantiv inimioara.
-Trebuie sa ai curaj, puiul meu, sa crezi in bine, ii spusese draga lui mama.
Era tot o iarna grea, la fel ca atunci cand s-a stins mama lui. Isi amintea exact cum, cu mana tremuranda, i-a strecurat in palma acel pandantiv, iar cuvintele ei aveau sa-l urmareasca intreaga viata:
-Ia acest medalion, nu e o simpla bijuterie l-am primit de la bunica ta, atunci cand imi pierdusem speranta ca o sa apari. Acum esti aici, frumosul meu baiat si va trebui sa crezi in bine, sa crezi ca voi fi mereu langa tine, indiferent ce se va intampla. Poate, intr-o zi, aceasta mica bijuterie iti va purta noroc si-ti va schimba viata, asa cum mi-a schimbat-o si mie.
Astazi se simtea curajos.
Acum cand as fi vrut…of Doamne, numai sa nu fie de rau! se gandea baiatul, strangand cu putere medalionul.
Doua lacrimi fierbinti s-au furisat, fara sa le poata stapani, pe obraz, iar pumnul i s-a inclestat cand a vazut-o pe profesoara, anuntand ca draga lui fata era la spital si numai un miracol o poate salva.
Nici nu a simtit cand pasii l-au dus intr-acolo. Pe tot drumul, nu a lasat din mana medalionul, rugandu-se fierbinte ca dragostea lui, daca ar fi contat cumva, sa o ajute, ca acea bijuterie, sfanta pentru el, sa o salveze. A intrat in salon.
Cat de frumos era totul in jur, se apropia sarbatoarea de Craciun, dar baiatul nu mai vedea nici globurile vesele ce infrumuseteau si parca aduceau sarbatorile mai aproape, o vedea doar pe ea, dormind, palida si plapanda , ca un inger frumos pe care viata il ucide.
Incet, s-a apropiat de ea si cu miscari blande, i-a asezat in jurul gatului lantisorul cu inimioara.
Fata a oftat prelung, a deschis ochii incet si i-a zambit. Apoi s-a lasat iar linistea.
Trecusera cateva zile, iar baiatul nu mai aflase nimic, parca incepea el insusi sa se piarda.
Apoi, in cantec de colinde, usa clasei s-a deschis si a vazut-o pe ea, pasind incet, cu chipul inflorit, in miez de iarna, frumoasa cum nu o mai vazuse pana atunci.
Trecand pe langa el i-a soptit:
-Si tu imi esti drag…
Se poate sa fi fost odata ca niciodata o poveste de iarna, in care o bijuterie a schimbat pe veci viata a doua suflete…o fata si un baiat…
Articol propus pentru proba a V-a din concursul SuperBlog 2012.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 