Of, prin cate emotii trecem in viata si cate gesturi mici, sau chiar cuvinte aruncate la intamplare, ajung sa ne marcheze.
Fie ca-ti intra-n suflet cu un compliment, sau cu o minunata bijuterie Borealy, persoana care ti le ofera isi va sculpta pentru totdeauna chipul, in inima ta.
Deseori se intampla sa uitam de noi insine, de emotii, de importanta clipei frumoase daruite cuiva.
Cuprinsi de cascada vietii, incercam din rasputeri sa ne reincadram intr-un traseu traditional si ne trezim bifand o lista, in graba : scoala , casatorie (e musai sa ne indragostim…iremediabil, de cel mai frumos, destept si cu bani barbat din oras), copil (care, la randul sau e cel mai destept, frumos, talentat si cuminte copil din cati au existat pe Pamant), cariera (daca mai e timp).
Dar oare de ce ne grabim? Cred ca e cazul sa ne oprim si sa admiram frumosul.
Imi place sa cred ca gingasa fire omeneasca are timp sa se bucure de o floare, de o bijuterie delicata ca dragostea, de un sarut.
Tocmai de aceea, imi place mult povestea fetei care, desi incerca din rasputeri sa-si gaseasca iubirea, a fost surprinsa de propriu-i destin, cand se astepta mai putin.
Si s-a trezit cuprinsa de teama, o spaima frenetica venita din strafundurile fiintei ei, cand si-a dat seama ca inima-i batea cu putere, pentru nimeni altul, decat cel mai bun prieten.
El singur, dintre toti, stia culoarea ochilor ei : verde smarald– de suparare, sau cu o minunata nuanta de aquamarine -de bucurie.
Cu gandurile incalcite si suferinda de propria sinceritate fata de ea insasi, simtea ca se topeste de dorul lui. De dorul de a sti daca si el…
Pana-ntr-o zi cand, il vazu zambind si, fericit, i-a strecurat in palma, o cutiuta, o mica inimioara cu un inel ascuns, martorul tacut al zbuciumului lor.
„Ah, cat l-am cautat, e inelul Aquamarine, ca ochii tai atunci cand…iubesti, ii soptise el, gatuit de emotie si parca, de propria-i indrazneala, …si esti iubita”.
Strangand intre palmele lor tremurande, inelul gingas , cu sclipire de stea, cei doi si-au contopit sufletele pe vecie, mistuindu-se intr-un sarut patimas.
Articol propus pentru proba a XI-a din concursul SuperBlog 2012.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 