Arhive lunare: octombrie 2012

COTY: Press to Play cu Playboy VIP!

As vrea sa ne intelegem de la bun inceput: femeia care foloseste parfumul Playboy VIP, este o lupoaica, o pradatoare, este o forta a naturii.

Ajutata de feromoni si esentele de la

innebuneste barbatii, ii devoreaza sau ii cucereste pe veci… Protagonistii jocului meu de seductie sunt „ea” si intruchiparea masculinitatii:  Taylor Lautner (Twillight- Jacob) si Robert Pattison (Twillight- Edward).

Au mai ramas 24 de ore.

In mod incredibil, avionul a decolat, ea e in drum spre marea petrecere a VIP-urilor.  Se priveste in oglinda: parul cuminte, prins in coc, incorsetat cu o mie de agrafe, pare sa-i inchida si gandurile . Ochii frumosi, usor fardati, se ascund sub o pereche de ochelari mari, cu rame groase. Rujul prea roz, contur gresit. Camasa cu guler inalt, incheiata  pana sub barbie, fusta putin larga, pantofi cu toc mic si usor prafuiti de alergatura de azi.

Inca nu-i venea sa creada ca nu e vis. A fost luata direct de la birou.

Speriata, isi deschise repede geanta. Rasufla usurata. Era acolo. Singurul care conta, parfumul ei Playboy VIP, de la Coty.

Inainte sa scrie articolul seducator pentru concurs, l-a folosit si a reusit sa se descatuseze.

„Seductia e arma mincinoasa,

Cand fata ce-o ofera e  usoara.

Dar pradatoarea nu este geloasa

Si el n-o urmareste intr-o doara.

Se-opresc la colt, privindu-se cu jind,

E harul ei sa il atraga-acolo;

Caci doar cand il vedea pe el poftind,

Stia ca e al ei frumosu-Apollo.

O strange-n brate, parca o striveste,

Parfumul Playboy narile-i inunda.

Fara sa vrea, pe ea o cucereste,

Si ea-si doreste sa fie mai blanda.

Dar mainile ca pe-o claviatura,

Profesioniste, peste el alearga.

Si chiar de ei rasufla  gura-n gura,

Chiar la final, ea trebuie sa mearga.

Si noaptea va cadea indiferenta,

Peste iubirea lor inflacarata.

Si patima se stinge iminenta,

Fara sa se mai intalneasca vreodata”.

Au mai ramas zece ore.

A inchis ochii si i-a vazut aproape pe cei mai frumosi,  mai atragatori si innebunitori barbati, luptandu-se pentru ea. Nu putea alege. Ar fi vrut sa aiba puterea sa-i cucereasca, asa ca fata pe care o crease.

Edward, vampirul fara viata, cu pielea stralucitoare si privirea de gheata a cuprins-o de mijloc si ea s-a simtit usoara ca un fulg, purtata pe un varf de munte, unde numai norii au fost martorii mangaierilor lor.

Apoi a simtit caldura cuprinzand-o si a stat, fara teama, in bratele lui Jacob, lupul cu fire vulcanica, lasandu-si buzele arse de sarutarile lui.

S-a trezit cu pulsul accelerat de parca ar fi alergat tot timpul.

Au mai ramas cinci ore.

Erau aproape de aterizare.

Ce inseamna sa fii VIP, strabati o jumatate de lume pentru o petrecere de cateva ore, se gandi ea. Isi zambi, simtea cum, in seara asta, ca in povesti, ea este VIP.

Se strecura in cabina privata si incepu transformarea. Aici nu o cunoastea nimeni.

Parul, stralucitor, descatusat, o cuprindea intr-o imbratisare de bucle de abanos. Ochelarii nu-i trebuiau, oricum fusesera un moft, sa para mai serioasa la birou. Buzele de culoarea celui mai savuros capuccino se desfatau intr-un zambet.

Rochia, rasfatul trupului, ii dezvaluia usor calitatile de pradator, ascunzand tainic secretul frumusetii.

Parfumul Playboy Vip pentru ea de la Coty i-a mangaiat dragastos gatul, incheietura mainii si glezna subtire.

La petrecere, asa cum se astepta, erau multe staruri, dar i-a vazut si pe ei, pe amandoi. Spre cine sa se indrepte? Erau asaltati de femei, una mai frumoasa ca alta, s-a descurajat.

Ora 24.Timpul s-a scurs inerent. Trebuia sa paraseasca acest vis de o zi.

Usor melancolica, ea s-a mai parfumat o data cu intruchiparea seductiei, agatandu-se de fantezie.

A simtit cum cineva o prinde de mana si o opreste. Era el, Jacob… Erau atat de aproape. Parea ca o adulmeca…

Playboy Vip?… sopti el.

Ea s-a oprit, a incremenit. Era atat de fericita, ca nu-si gasea cuvintele.

Cu gesturi sigure, de cuceritor, Jacob  aseza palma ei micuta in dreptul inimii lui:

Press to Play

A simtit cum parfumul Playboy Vip pentru el o inunda, o ameteste. A ales.

A fost o noapte de neuitat…

Articol propus pentru proba a VIII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

Delaco: Esti Fan Branza?

Draga Olga Branzoi,

Ma ierti ca nu ti-am scris de multa vreme, dar, cum stii, timpul trece in zbor…

Bebe, s-a saturat de bunatatile Delaco, sau tot va da peste degete si le infuleca el pe ascuns? Copiii sunt bine?

Ei, draga mea, cred ca, in sfarsit, am gasit un fan mai mare al branzicii Delaco, decat Bebe al tau.

Hai sa-ti povestesc ce am patit zilele trecute cu Tomita, stii tu, motanelul meu voios si apoi sa-mi spui daca mai vrei s-o curteze pe Pufa, pisicuta voastra.

Deunazi, m-am trezit cu un soarece in casa. Uf si mi-e asa de frica de neamul asta branzicos!

Stiu ce-ti spui acum, cu bani poti cumpara si lapte de pasare, dar eu n-am vrut sa fac mare tam-tam, sa chem pe cineva sa ma ajute,  imi pusesem nadejdea in pasiunea lui Tomita pentru soareci.

Dar stii  vorba aceea: cand ai branza buna, n-ai smantana! Tomita al meu s-a razgandit, mi s-a plans ca sufera de lapticita si nu poate manca soricei.

Poate ca o fi el mai zgarie branza, dar asa-mi trebuie, daca pun mata sa-mi pazeasca laptele. Ei hai, zi si tu, ce era sa fac?

Am vazut-o si eu pe Chiti, soricica si m-am cam inmuiat.

Cand tocmai ma hotarasem sa-l las in pace pe Tomita, iata ca-l vad pe erou, furisandu-se pe dupa fotoliu si zbang, sare direct pe ce mi s-a parut a fi o codita de soarece.

Hait, imi zic, s-a razgandit  viteazul, oh ce branzica buna o sa-i dau drept rasplata…

Ma ridic de pe canapea si ma duc sa-i si pregatesc lui Tomita premiul.

Dintr-un dulap se auzeau zgomote infernale si ma gandeam cu groaza la macel. Apoi, dintr-o data…s-a deschis usita.

Tomita si cu Chiti, amandoi fani branza, se aruncasera asupra bunataciunii de la Delaco si infulecau frateste cu o pasiune de nedescris, lovind cu coditele in oale, sa faca galagie, sa cred eu ca se bat pe rupte!

Branzari-m-as intr-un cui! La asta nu ma asteptam! De-astia-mi sunteti? zic eu, infuriata! Pai las’ ca va arat eu voua! Cine se baga-n burduful meu va avea de tras, ca va pun acusica la munca, pana aleg branza de zer!

Spasiti, amandoi au iesit si s-au supus in tacere pedepselor mele.

Asadar, de cateva zile nu mai trebuie sa muncesc deloc. Pai ce credeau ei, ca-i totul numai lapte si miere? Noroc cu pasiunea pentru bunatatile de la Delaco, de care-i plin frigiderul, sa-i vezi ce curatenie imi fac, poate- poate ma voi indura vreodata sa impart cu Chiti si Tomita branzica mea cea buna, ca sunt si ei mari fani.

Vai, trebuie sa te las ca e prea mare liniste in casa si tare cred ca „ajutoarele” mele au dat de branza!

Va sarut pe toti,

Cu drag,

Eu

Articol propus pentru proba a VII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

5 comentarii

Din categoria concurs

Azerty: Tu cum iti alegi laptopul potrivit?

Timpul parca ne-o ia inainte si abia reusim sa ne mentinem echilibrul. De aceea cred ca nu e momentul sa ne relaxam, ci mai degraba, sa ne updatam.

Am avut parte de revolutii tehnologice uluitoare in scurt timp, am trecut de la televizoare alb negru, cu mii de „purici” , la transmisii uimitoare de date, la un click distanta.

Recunosc, mea culpa, nu sunt cea mai priceputa persoana cand vine vorba de tehnologie, dar va pot spune ca nu mi-ar parea rau sa-mi permit un astfel de rasfat: acela de a-mi alege laptop-ul perfect, pardon potrivit :).

Acum ce sa spun de marca, sunt convinsa ca producatorii Asus,Toshiba, Dell,Apple, Evolio, Samsung, Sony, Hp si multi altii nu „se joaca” si mi-a placut mult sa vad un fair-play intre acesti mari concurenti.

M-as opri insa la Asus, fiind prima recomandare pe care am primit-o de la oameni priceputi.

Imi place sa invat lucruri noi, una din pasiunile mele fiind grafica. De aceea, aleg o rezolutie cat mai buna si capacitatea de-a dreptul cameleonica de ascultare a comenzilor: modelul meu are un procesor cu doua nuclee Intel Core i5-3210M. Pentru a putea prelucra linistita orice proiect, aleg o memorie ram de 8GB, cu frecventa mare.

Pe langa performanta laptop-ului meu, sunt foarte exigenta in privinta elegantei, dar si a eficientei „uneltelor” : Asus-ul meu combina simbolul elegantei sublime: culori alb-negru cu feminitatea, e micut („esentele tari se tin in sticlute mici”-Coco Chanel) are intre 13 si 15 inch, pastrand aparenta unui notebook, cu toate calitatile unui laptop performant.

Pretul? Are importanta, dar nu atunci cand vorbim de perfectiune.

Daca nu ati ghicit inca despre ce laptop v-am vorbit, acesta este  Laptop Asus N76VZ-V2G-T1086D, Intel Core i5-3210M , 750GB HDD, 8192MB DDR3, nVidia GeForce GT 650M 2GB, Full HD, FreeDOS .

De unde il cumparati? De la magazinul online Aztery, unde tare as vrea sa-l gaseasca si Mos Craciun…

Articol propus pentru proba a VI-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

4 comentarii

Din categoria concurs

LuxuryGifts: Bijuteria care mi-a schimbat viata

Le multumesc sponsorilor de la LuxuryGifts ca ne-au oferit aceasta proba si, ca raspuns la munca depusa pentru a crea o animatie pentru noi, cei din concurs, am ales sa creez pentru ei o poveste de Craciun: Inima de Craciun.

Se poate sa fi fost odata ca niciodata o fata frumoasa cum nu e alta pe lume, caci asa o vedea el. Si fata era iubita de un baiat, bun ca painea lui Dumnezeu. Erau colegi.

De multe ori insa, baiatul isi pierdea rasuflarea cand trecea pe langa ea si orice ar fi facut, parca i se intorcea lumea cu susul in jos, cand o privea.

Cat ar fi vrut s-o stranga in brate, sa o sarute, sa-i arate ca totul va fi bine. Dar nici nu indraznea sa se apropie, o vedea prea plapanda,  palida si obosita.

Numai ochii sunt vii, ca niste bijuterii cu cristale-se gandea el.

Iarna se asternea tot mai rece si mai alba, peste tot. Parea indiferenta la zbuciumul lui.

Intr-o zi, baiatul vazu ca banca fetei era goala. Atunci i se stranse inima cu o teama ciudata.

Isi pipai buzunarul si simti forma usoara a unui pandantiv inimioara.

-Trebuie sa ai curaj, puiul meu, sa crezi in bine, ii spusese draga lui mama.

Era tot o iarna grea, la fel ca atunci cand s-a stins mama lui. Isi amintea exact cum, cu mana tremuranda, i-a strecurat in palma acel pandantiv, iar cuvintele ei aveau sa-l urmareasca intreaga viata:

-Ia acest medalion, nu e o simpla bijuterie l-am primit de la bunica ta, atunci cand imi pierdusem speranta ca o sa apari. Acum esti aici, frumosul meu baiat si va trebui sa crezi in bine, sa crezi ca voi fi mereu langa tine, indiferent ce se va intampla. Poate, intr-o zi, aceasta mica bijuterie iti va purta noroc si-ti va schimba viata, asa cum mi-a schimbat-o si mie.

Astazi se simtea curajos.

Acum cand as fi vrut…of Doamne,  numai sa nu fie de rau! se gandea baiatul, strangand cu putere medalionul.

Doua lacrimi fierbinti s-au furisat, fara sa le poata stapani, pe obraz, iar pumnul i s-a inclestat cand a vazut-o pe profesoara, anuntand ca draga lui fata era la spital si numai un miracol o poate salva.

Nici nu a simtit cand pasii l-au dus intr-acolo. Pe tot drumul, nu a lasat din mana medalionul, rugandu-se fierbinte ca dragostea lui, daca ar fi contat cumva, sa o ajute, ca acea bijuterie, sfanta pentru el, sa o salveze. A intrat in salon.

Cat de frumos era totul in jur, se apropia sarbatoarea de  Craciun, dar baiatul nu mai vedea nici globurile vesele ce infrumuseteau si parca aduceau sarbatorile mai aproape, o vedea doar pe ea, dormind,  palida si plapanda , ca un inger frumos pe care viata il ucide.

Incet, s-a apropiat de ea si cu miscari blande, i-a asezat in jurul gatului lantisorul cu inimioara.

Fata a oftat prelung, a deschis ochii incet si i-a zambit. Apoi s-a lasat iar linistea.

Trecusera cateva zile, iar baiatul nu mai aflase nimic, parca incepea el insusi sa se piarda.

Apoi, in cantec de colinde, usa clasei s-a deschis si a vazut-o pe ea, pasind incet, cu chipul inflorit, in miez de iarna, frumoasa cum nu o mai vazuse pana atunci.

Trecand pe langa el i-a soptit:

-Si tu imi esti drag…

Se poate sa fi fost odata ca niciodata o poveste de iarna, in care o bijuterie a schimbat pe veci viata a doua suflete…o fata si un baiat…

Articol propus pentru proba a V-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

Prima carte citita de la Nemira

Trebuie sa recunosc faptul ca ma inconjoara un val de placere pura atunci cand gasesc o carte fascinanta, o lectura care sa ma faca sa-mi doresc sa se dilate timpul, sau  al carei final ma intristeaza, prin simplul fapt ca imi doresc sa-i pastrez universul aproape.

Sunt un om norocos.

Lectura, pentru mine, nu a fost niciodata un calvar, dimpotriva, mama mea a reusit sa-mi deschida o cale deosebit de frumoasa in acest univers paralel, in care poti deveni orice, oricand, te poti pierde si regasi, fara a fi nevoie de tamaduire in viata reala.

Si apoi, am avut si un ajutor temeinic, biblioteca mea, spre care ma uitam cu pofta ori de cate ori terminam o carte, sperand sa gasesc inca ceva, cel putin la fel de palpitant.

Drumurile vietii te poarta insa asemeni unor mari furtunoase si clipele de ragaz in care iti permiti sa citesti o carte buna sunt tot mai rare, iar noi, ne pierdem rabdarea si ajungem sa ne frangem sufletele in articolase de ziar, pline de can-can-uri fara relevanta.

Tocmai de aceea, apreciez mult calitatea propusa de Editura Nemira. Am simtit cum a crescut, cum a triat publicatiile, cum a devenit mai relevanta pentru cititori.

„Dune” a lui Frank Herbert s-ar putea sa nu fi fost prima carte pe care am citit-o, dintre cele publicate de Nemira, (de fapt, am impresia ca prima carte era tocmai cea „de capatai”- cartea de limba si literatura romana ) dar, cu siguranta este o carte care m-a surprins si mi-a scuturat putin universul si imaginatia.

Cu toate ca nu sunt o impatimita a genului SF, aceasta carte mi-a fost recomandata de sotul meu, care, desi o citise demult, s-a bucurat enorm cand a regasit-o la editura Nemira si a achizitionat-o, fara sa mai stea pe ganduri.

Am ezitat, recunosc, deoarece parca imi dadea senzatia ca este o lectura mai potrivita pentru copii- cel putin din cate auzisem despre ea. Dar, pentru a nu ma lasa influentata „din auzite”, m-am inarmat cu rabdare si am deschis cartea.

Ma bucur ca am facut acest pas.

Universul care mi s-a asternut inainte l-am simtit sculptandu-se pe propria-mi structura: am suferit de sete ingrozitoare, m-am ferit de nisipul fierbinte al dunelor , mi-am descoperit in oglinda propria-mi privire cu irizatii parca mai albastre, date de mirodenia salvatoare si m-am antrenat sa calaresc uriasii viermi.

Am trait cu bucuria unui copil, fiecare izbanda a eroului meu, iar propunerile neasteptate ale actiunilor intortochiate lansate de Frank Herbert au fost ca o oaza pentru un cititor avid de noutate, de surprinzator, de captivant.

Un univers paralel terifiant de amanuntit si de palpabil mi s-a asternut in inchipuirea mea si mi-a „bantuit” gandurile multa vreme.

Nici pe departe o lectura greoaie, „Dune”, cartea pe care mi-a propus-o Editura Nemira, a fost ca un respiro prelung, asa cum, atunci cand te simti vlaguit, cineva iti ofera o gura de aer rece, de munte.

Stiu, vi se poate parea ca exagerez, dar va rog sa va abtineti aceasta parere, cei dintre dumneavoastra care nu au citit „Dune”.

Citesc de placere si asta se poate simti in fiecare relatare a lecturilor proprii si in fiecare poveste pe care o „tes”.

Desi timpul imi este foarte dramuit,  ma bucur sa ma numar printre cititorii Editurii Nemira, ale carei publicatii si provocari le astept oricand, cu drag.

Articol propus pentru proba a IV-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Scrie un comentariu

Din categoria concurs