A inceput simplu. Atat de simplu incat ne-am putea incadra in banalele povesti siropoase din cinematografie.
Amandoi, au intins mana spre aceeasi carte, „Iubirea ca o teapa” a lui Alan H. Cohen, de la Nemira. Era ultima de pe raft.
Si-au atins degetele si s-au retras amandoi, ca arsi. S-au privit in ochi. Parca nu ar fi renuntat.
Lui ii venea greu sa se lase obligat de cavalerismul propriu, iar ea considera ca tot va profita de faptul ca e fata si va avea intaietate.
-E a mea, eu am atins-o prima, spuse ea, fluturandu-si genele, convingatoare.
-Imi pare rau, dar imi trebuie neaparat…nu pentru mine, e pentru cineva…se incurca el in inocenta minciuna. Clipea des cand mintea si si-a ascuns privirea pentru a nu-si trada propria fastaceala.
Vanzatoarea li s-a adresat pe un ton impersonal:
-Luati cartea aiai odata sau plecati, ca tre’ sa inchid!
-Nu! au strigat amandoi. O luam!
Nici nu stiau cum vor face asta, dar, intr-un moment de marinimie reciproca, si-au impartit banii de carte si au iesit din librarie.
Pareau desprinsi dintr-o comedie romantica, stand asa, incurcati in propriile vorbe, pe o banca, in parcul din fata librariei.
-Am putea s-o citim impreuna, nu crezi?
-Ba da, am putea.
– Vrei sa nu ne grabim si sa-mi citesti tu azi, iar eu iti voi citi tie, maine?
-Desigur…
In fiecare zi citeau , se-ntristau sau radeau impreuna, cu fiecare pagina parcursa.
Incet-incet au inceput sa citeasca mai putin, parcurgand in loc de zeci de pagini, cate un paragraf, de teama de a nu termina lectura prea repede si a spulbera motivul intalnirii lor, in fiecare zi.
Apoi s-au trezit, tinandu-se de mana, apropiati, pe aceeasi banca, reluand pentru a nu stiu cata oara cartea. Pana cand, intr-o zi, obosita de atata rasfoiala, cartea a fost martora sarutului lor.
Anii au trecut, iar cartea troneaza in biblioteca lor, caci si-au daruit-o unul altuia, inundati de dragoste, alaturi de singurul certificat roz pe care-l poate un om primi in viata.
Chiar si acum isi zambesc, privindu-se intr-un fel anume, cu gandul la bizara lor declaratie de iubire, rostita la Starea Civila, scrisa in spiritul lecturii ce i-a unit:
Constrangere conventie civila . STOP.
Intrebare formulata. Raspuns DA. STOP
Urare: dragoste, copii, bani. STOP
Pastrat carte la comun, cumparat biblioteca pentru ea. STOP.
Fericire pana la adanci batranete. Fara Stop.
Articol propus pentru proba a XV-a din concursul SuperBlog 2012.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 