Renasterea ielelor…

Era iarna, ea mergea , ca de fiecare data, la conferinta cu RER, metroul parizian. Se plictisise deja de aceasta monotonie. Parisul isi cam pierduse din farmec. Da, ii placeau Sacre Coeur, Notre Dame, dar nu putea cu nici un chip sa-i inteleaga pe francezi de ce mandria lor e o bucata de metal, Tour Eiffel.

Incerca fara prea mare reusita sa-si recapituleze prezentarea. Fara sa-si dea seama de ce de aseara isi aducea aminte cuvintele bunicii: Sub unele pietre poti gasi cristale si chiar o gramada de otel poate deveni un munte salvator.

Ei i-ar fi placut sa revada Parisul. Ii placeau si francezii, mai ales cei cu parul  si ochii negri. Asta era urarea de fiecare data cand se desparteau: Draguta mea, cand mai vii la bunica, sa vii cu un frantuz cu par negru si cu ochi de taciune, ma auzi?

Isi zambi. Ii era tare dor de ea.

Isi ridica privirea si vazu un baiat cu trasasturi frumoase , asezat vis a vis. Desi nu o interesa in mod deosebit, ceva nu-i dadea astampar, nu isi putea dezlipii ochii de el.

-Semeni tare mult cu bunica ta. Stiai?

A intrebat-o simplu si direct.

-Poftim? Cu…bunica?

Dar el nu i-a raspuns.

Atat de brusc a fost acest schimb de vorbe, ca ii venea greu sa creada ca a fost aievea.

Dupa cateva clipe, il vede, cu coada ochiului pe tanar, adresandu-se geamului plin de flori de gheata:

-E aici, ea e , cu siguranta! Daca tu crezi ca e demna de asta, ii voi da bijuteria.

Fetei ii parea rau. Acest tanar frumos parea ca delireaza, totusi a privit catre fereastra. Inima i-a stat in loc. A simtit ca tot sangele i s-a scurs din trup. Sculptat in gheata era chipul bunicii, privind-o rece si serioasa, cum nu o mai vazuse vreodata.

Inainte sa-si piarda cunostinta, a simtit ca e cuprinsa in brate de baiatul cel frumos. Nu-si aducea aminte sa fi vazut vreodata niste ochi mai negri.

S-a trezit in mijlocul unei strazi mari, sau, mai bine zis, a unei carari pietruite, pe care treceau grabite, carute pestrite. Inca nu-si revenise. Simtea ca nu poate sa respire. Incercand sa-si dea seama unde este si ce i s-a-ntamplat, cineva a luat-o de mana.

O fata frumoasa, cu par lung pana la brau, cu rochie vaporoasa si talpile goale a tras-o intr-un dans nebunesc. Cat de mult semana cu bunica ei…doar ca era tanara!

-Draguta mea, danseaza! Danseaza de parca soarta lumii ar depinde de tine!

– Cine esti tu?

-Nu ma recunosti? Ha,ha, haide frantuzule, canta-ne, sa sarbatorim! Vom salva lumea astazi!

Francezul era chiar baiatul din metrou. Veni langa ea si-i sopti.

– Nu-ti fie teama, ai de indeplinit o profetie  si apoi te vei intoarce in timpul tau. Faci parte din neamul Ielelor, ea e bunica ta si sunteti singurele care au ramas pe lume. Totul depinde de voi!

Atunci pamantul incepu sa se cutremure. Cerul s-a intunecat.

– Gheorghe, da-i bijuteria, zise frumoasa fata. Comoara de sub piatra trebuie sa fie la gatul ei.

-Dar daca nu va avea puterea sa zboare?

-Ti-ai pierdut increderea, Gheorghe? Nu uita, desi esti singurul om care nu si-a pierdut mintile in prezenta Ielelor, pericolul nu a trecut. Fa cum iti poruncesc.

Fata ramasese fara grai. Nu stia daca viseaza si ar trebui sa se trezeasca, sau poate realitatea ei de pana atunci fusese un vis. Totul i se parea pe cat de aievea, pe atat de greu de crezut.

Gheorghe ii puse in jurul gatului un colier, al carui sclipiri cristaline i-au luminat privirea.

-Vino, draguta mea, mai tii minte cum ne jucam cand erai mica? Poezia, o stii? Hai, spune-o cu mine!

Impreuna,  au inceput sa se invarta, tinandu-se strans de maini si rostind, ca pe o magica incantatie:

Sub pietre comori se ascund,

Safire ce viata aduc.

Pe munte de-otel eu le urc,

Pe toti lumineze-n strafund!

Fata se simtea tot mai usoara si, la un moment dat, privind catre pamant vazu ca talpile ei dansau pe un nor, cu mult deasupra colbului galben al strazii. Inspaimantata, a strans-o pe bunica, dar aceasta i-a risipit orice ezitare.

-Pamantul se va inneca in intuneric, daca tu nu pui safirul pe cel mai mare munte construit de om.

-Dar nu avem timp sa construim, sau sa ajungem in varf de munte… Si asta nu este eclipsa de soare?

-Ai incredere in tine, soarta tuturor e in mainile tale!

Si-a inchis ochii si s-a lasat purtata de incantatie si joc.

Din toate colturile orasului, bucati mari de otel au inceput sa zboare catre ele si s-au trezit inconjurate de un turn inalt de otel, prinse ca intr-o inchisoare.

Cerul se-ntunecase aproape de tot. Gheorghe urcase deja pana langa fata.

-Vino, te ajut eu sa iesi de aici.

Ajutata de tanar, fata urca pana in varful muntelui de otel. Acolo, in ultimul moment, inainte sa se acopere soarele de tot, puse colierul de cristal.

O clipa s-a facut liniste. Apoi o lumina verde, taioasa, a inundat orizontul. Fata zambi. Il privi pe Gheorghe, care intinse mana sa o ajute sa coboare. Piciorul ei insa aluneca si simti cum cade in gol.

Deschise ochii. Tanarul cu ochi negri o tinea in brate si o privea patrunzator.

-Va simtiti bine? Ati lesinat.

In metrou s-a anuntat statia Trocadero. Trebuia sa coboare.

-Te cunosc de undeva, intreba sfarsita fata?

-Nu cred, eu sunt Gheorghe si eu sunt roman. Am venit aici sa vad Turnul Eiffel, a fost proiectat de bunicul meu. Ai vrea…sa vii cu mine? Daca vrei, iti povestesc si legenda cristalului salvator din turn, asta daca ai timp.

– Sigur ca da.

Cei doi au coborat din metrou si au pornit sa redescopere Parisul care, brusc, li se parea mai interesant…

Articol propus pentru proba a XXV-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria concurs

2 răspunsuri la „Renasterea ielelor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s