Noi vrem pamant! Poftim pamant!
Dar cati dintre noi mai stiu oare sa-l foloseasca? Ne-am domnit, ne-am aliniat la diverse standarde si ne-am otravit papilele gustative, impunandu-le o stare vegetativa. Poate ca sunt dura acum in exprimare, dar mi-e dor…
Mi-e tare dor sa musc cu grija dintr-un mar ca sa evit un viermisor ratacit, ce s-a-nfruptat primul si s-a suparat pe mine ca i-am luat casa.
Mi-e dor sa simt ca ma inunda mirosul de iarba cand beau, pe nerasuflate, un pahar de lapte.
Chiar si de pepenii inundati de seminte mi-e dor, pentru ca dulceata lor incomparabila merita efortul si timpul pierdut in descoperirea miezului.
Toate aceste produse si multe altele ne-au incantat copilaria si ne-au crescut voiosi si rosii in obraji.
Odata cu diversificarea ofertelor din magazine, poate ca nu am fost atenta, tot timpul, la ce cumparam, dar stiu ca am fost dezamagita, descoperind produse cu gust de „carton”.
Desi sunt tentante ofertele straine, in special fructele si legumele exotice, ma bucur sa gasesc acum la Real Hypermarket o alternativa mai sanatoasa, magazinul propunandu-ne sa ne reintoarcem la traditii si „bucate” romanesti, create cu dragoste, pe pamantul pe care am invatat sa pasim.
Energia produsului romanesc il va incarca de bucurie si vitalitate pe cel care odata, copil fiind, alerga cu talpile goale si sterpelea mere, pere sau prune din gradina bunicilor, muscand din ele cu nesat si indestulandu-se cu dulceata fructelor. Chiar si pe cei mai scrobiti oameni de afaceri de acum ii banuiesc de alergare pe maidan, in copilarie. De imaginatia mea nu scapa nimeni prea usor…
Dar cine nu a vazut bucuria unui copil, care inghesuie, intr-o singura imbucatura, o bucata de rosie, cu branza si paine aburinda, scoasa din vatra, nu poate sa cuprinda in cuvinte descrierea acelei bunastari.
Real ne propune tocmai aceasta simplitate si isi „imbratiseaza” clientii oferindu-le bucuria de a avea la-ndemana unealta fericirii: produsul romanesc.
E greu de crezut uneori, dar diferenta dintre bunurile produse in afara tarii, care parca ne sunt straine si prin gustul neprietenos, fad, incapabil sa reverbereze in papilele noastre gustative si produsele romanesti, are capacitatea de a starni euforia. Adulti de orice varsta se lumineaza la fata redescoperind gustul copilariei. Si acesta e cadoul Real.
Sanatatea, bucuria de a profita de produse de calitate si, de ce nu, mandria ca sunt de-ale noastre, fac din noi, in calitate de clienti ai Hypermarket-ului Real, niste oameni cu adevarat norocosi.
Articol propus pentru proba a XXVI-a din concursul SuperBlog 2012.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Hai să o iau aşa: cât de direct pot să fiu? Sunt cel mai comentaci şi de obicei zvâcneşte fibra de Gică Contra în mine..faza e că am o mică impresie că tu tre să păstrezi o aparenţă pe blog pentru concursul ăsta.
😉
Incetisor, cu treaba buna, ajungem si la sfarsitul concursului si mai rasuflu si eu…cu contre 🙂 !
Deşi formularea ta, întărită de adverbul „încetişor”, îmi furnizează câteva indicii asupra direcţiei de acţiune ..până la urmă nu am înţeles: pot, sau nu, să mă desfăşor? :))
Nu îmi stă în caracter să folosesc un limbaj licenţios (dacă de asta ţi-e frică); mai degrabă unul peiorativ… 😀
Gabi, esti binevenit sa te desfasori, indiferent de varianta aleasa, daca esti cititor al blogului meu dinainte de concurs si ma cunosti , atunci sunt sigura ca ai vazut ca permit si imbratisez si comentariile peiorative (atata timp cat nu exista limbaj vulgar).
In ceea ce ma priveste, cel putin o vreme, ma voi abtine de la … ciondaneli, pentru ca ideea concursului era sa postam advertoriale, povesti cu tenta de publicitate. Ca sa-mi pastrez coloana vertebrala, in competitie am incercat sa inventez o povestioara in fiecare articol, sa fiu apreciata mai degraba pentru stilul abordat. Sper ca mi-a iesit.
Astept comentariile tale 🙂
Cred că o voi face după terminarea concursului, deoarece nu prea va da bine deloc la imaginea promoţională a articolului.
Plus că am mai spus ce cred pe blogul unei prietene şi mi-a şters comentariul – deşi era dureros de real şi documentat. Faza e că abia apoi m-am gândit că poate îi pica prost juriului din concurs şi-apoi nici nu vreau să ia punctaj mic pe munca ei, din cauză că-s eu gură slobodă şi nu pun botu’ la toate reclamele cu iz patriot.
No…şi nu vreau să se întâmple asta nici la tine.
Prin urmare, despre stil, vertebre, ciondăneli şi alte chestiuni de gen voi vorbi într-un episod viitor. ;))