M-am luminat!

M-am luminat, dar aş fi vrut să nu fie cazul…

Astăzi am avut nefericita ocazie să-mi reconfirm o mare temere. Societatea în care trăim este cumplit de întoarsă  „cu fundul în sus”, dar asta ştiaţi şi voi. Capitolul despre care deja regret că vreau să vă povestesc, se referă la performanţa noastră intelectuală corelată cu imaginea proprie.

Este mai mult un semnal de alarmă, pe care cei vizati sper să-l înţeleagă şi să nu-l ignore.

Fiecare dintre noi a făcut o şcoală, două, trei, mă rog, după puteri. Până aici…nimic de reproşat.
Ce nu înţeleg eu este următorul fenomen: dacă tot suferim de inteligenţă (da, dragii mei, mă dă modestia afară din casă!) de ce nu ştim să ne apreciem, să ne comportăm şi să ne prezentăm în conformitate cu şcolile parcurse.
Oricum, în orice discuţie, la orice oră, se pot tria oamenii în: deştepţi, inteligenţi (nu e acelaşi lucru), cultivaţi, semidocţi şi…după semidocţi 🙂 „experţi” (scuze, dar nu-mi place acest termen, că doar nu există şcoli de experţi şi…m-aş întreba retoric, dacă ar exista, cine ar preda la acele scoli?).
Mai sunt pe lume şi cei din categoria finală, cei pe care chiar nu-i ajută mintea, dar pe ei îi protejez, deoarece, de cele mai multe ori, situaţia asta nu depinde de ei şi aş putea chiar spune că-i respect pe cei care-şi cunosc locul, poate aspira sau nu la ceva mai bun, dar nu se comportă de parcă ar stăpâni lumea.

Iertare, iertare m-am luat cu vorba şi era să mă îndepărtez.

Nu ştiu în ce măsură este vina mea, dar în ultima vreme dau de oameni deştepţi, dar care, prin comportamentul în societate, îmi crează o repulsie teribilă. Fie vorbesc „ţărăneşte”, cică să înţeleagă tot omul, fie că – şi „trag nasul” incontrolabil, fie că îmi invadează spaţiul personal, până când nu mai am în ce direcţie să mă retrag,  oamenii aceştia ignoră bunul simţ, in mod invers proporţional cu oferta de idei.

Hai să le iau pe rând: ţărăneşte… vorbiţi degeaba. Doar pentru că preluaţi pronunţia molatecă de la ţară, cu câteva expresii specifice, nu vă oferă siguranţa că ideile avansate vor pătrunde înspre toate masele.
În plus, e mai degrabă o ofensă faţă de locuitorii satelor, un fel de „tu eşti prost, stai să-ţi explic pe limba ta, ca să pricepi” şi nu în ultimul rând, la ţară ca şi la oraş, există oameni deştepţi care, deşi nu au avut ocazia să-şi dezvolte „arta vorbirii literare” te pot depăşi…caz în care pică prost tot „prefăcutul”.

Cu trasul nasului şi alte ticuri biologice, sau gestice, incontrolabile, prefer să nu-mi mai întorc stomacul pe dos. Nici pe-al meu, nici pe-al vostru.
Toate aceste obiceiuri ma duc cu gândul la oamenii foarte bine pregătiţi, acei „şoareci de bibliotecă” cu care e o plăcere să conversezi, dar pe care speri să nu trebuiască să-i vezi la faţă: sunt urâţi, scârboşi, libidinoşi (hai, nu vă speriaţi, vorbesc aici de imaginea creată de filmele americane).
Asemeni personajelor din filme, cei care se încadrează aici sunt respinşi, marginalizaţi, abandonaţi. Şi atunci…noi de la cine mai învăţăm? Cine ne ajută să ne dezvoltăm?

Iar de invazia spaţiului personal aţi mai auzit? Există dansuri de societate în care între parteneri trebuie să mai poata intra liniştită o persoană. Păi hai să dansăm măcar un dans din acesta, ca să mă înţelegeţi. Nu este necesar să vă număr genele atunci când purtăm o conversaţie, vreau doar să vă cunosc, să vă ajut, sau să cer o părere, atâta tot.

Şi acum lumina! Ştiţi cine nu face greşelile descrise mai sus?
Eu? Nu, cred că eu o mai dau în bară câteodată. Dar există acei oameni nemaipomeniţi care fac excepţie şi ei sunt…EXPERŢII!

Când ies în societate sunt „ca scoşi din cutie”, impecabili, surâzători, reci şi calculaţi, îţi oferă, la orice oră, o „poezie” menită să te impresioneze, să-ţi ofere senzaţia că fără ei şi globul pământesc s-ar opri din rotirea in jurul propriei axe. Nu exagerează, nu râd în hohote, vorbesc puţin, îţi gâdilă orgoliu şi îţi oferă suficient spaţiu personal. Tocmai de aceea conduc lumea.

Of, cât aş vrea să sting lumina! Dar dacă o sting, voi cum vă mai feriţi de ei …

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu