Asa cum ghioceii isi scot capetele, zgribuliti de primavara asta neprietenoasa, la fel si poporul nostru muncitor, iese vesel, la indreptat drumul.
Acum, ca isi imbunatateste fiecare ceaiul, ca sa nu inghete, e de inteles, dar cum reusesc sa munceasca in fiecare zi „drumarii” si soselele sa arate nu la fel, ci mai rau, imi e peste putinta sa pricep.
Un exemplu concret, din centrul tarii: de vreun an de zile s-au luat la cearta drumarii cu soseaua dintre Targu Mures si Reghin. Evenimentul a fost indelung aplaudat la inceput, ca era necesar, dar termenele de executare s-au prelungit, in stil pur romanesc.
Chiar si peste asta putem trece cu vederea, insa, ce sa va spun, drumul era destul de practicabil inainte de „renovare”.
Intre timp, talentati la decopertat, indeosebi duminica, doar nu aveati pretentia sa lucreze cineva in timpul saptamanaii- cand nu observa nimeni- muncitorii au reusit performanta de a narui, pe langa drum, o multime de masini.
Iata ce au realizat:
– au sapat marginea drumului si au pus borduri.
– ulterior si-au dat seama ca au stramtat prea mult drumul, facand imposibila trecerea unei ambulante, in trafic normal, ca sa nu mai spun ca si tiristii ar fi avut emotii trecand cu masinile, una langa alta;
– decopertarile comandate de „specialisti”, pardon, trebuia sa spun „experti”, au dus la surpari sau inaltari de pamant, sau la aparitia unor cratere inselatoare, din cele de marimea unei roti (v-ati prins care e ideea?);
– daca tot nu era de ajuns, probabil ca ceaiul a fost prea tare pentru oamenii talentati, conducatori de utilaje de mare tonaj, care…ups, au uitat sa mai ridice de pe drum diversele elemente de forare, gaurire, trasare, folosite la modificarea aspectului carosabilului, adica, mai pe romaneste, asfaltul, care a mai scapat de sapaturi, are pe el niste santuri neregulate, care se latesc pe zi ce trece, aduse cand spre marginea, cand spre centrul soselei; si multe zone in care iti clantane dintii in propria masina, pentru ca s-a racait asfaltul. De ce? Nu se stie…
Ei da, veti spune, astea se vor indrepta, la un moment dat, sunt prea rautacioasa astazi.
Da , intr-adevar, masina mea inca nu s-a stricat, desi, de cand cu drumurile in reparatii, am reparat-o si pe ea de cateva ori si ma gandesc serios cui sa-i trimit factura la decont.
Avem insa si o veste buna! In zona au aparut o multime de semne de circulatie.
De la drum in lucru, drum cu denivelari si o multime de alte atentionari, cred ca cel mai nimerit semn a fost acela care, intr-o zona cu vizibilitate maxima, ma atentiona ca, pe alocuri, pot sa dau peste caprioare.
Cand l-am vazut am inceput sa rad si, constiincioasa, am verificat, sa nu cumva sa inghesui cu masina vreun Bambi. Noroc ca frana merge bine, pentru ca in secunda urmatoare m-as fi inghesuit eu intr-o groapa, facuta „din greseala”, in care chiar si semnul de atentionare era „scufundat” cu buna stiinta, „ca sa vada lumea ca acolo e mai adanc”.
Ce sa va mai spun? Imi plac aventurile pe drumuri de munte, dar aici e vorba de o simpla sosea, nu de off-road, iar eu m-am saturat sa ghicesc ce alte surprize imi rezerva…
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 