Arhiva zilnică: 19/04/2013

Iammm…la Pizza di Napoli

Da, stiu, pacatele mele, suntem in plin post, dar nu ma pot opri din avantul sturlubatic al gandurilor,sau, mai bine zis, al papilelor gustative, cand privirea mi se lipeste de ecranul calculatorului, descoperind site-ul Pizza di Napoli.
Pacate, pacate, dar astept ziua de maine, cand ma pot bucura mai usurel de o pizza. Ce bine ca sunt in vizita la prietenii mei craioveni, ca aici e minunea!
Uf, ca nu ma pot abtine si va arat si voua ce-am ales:
O Capriciosa…pentru o capricioasa ca mine….
pizza-capriciosa_tr
Da stiu, nu e bine sa-i fac si pe altii sa pacatuiasca nici macar cu gandul…dar fiti fara grija, daca intrati pe site, sunt sigura ca veti gasi si variante de post, minunate, pentru voi, fericiti locuitori ai Craiovei dar si pentru prietenii care va viziteaza de departe!
A fost atat de greu sa decid ce vreau, le-as fi luat pe toate! Cu branza, cu sunca, ciuperci, rosii, sardine, ardei… ah ce minunatii! Apoi am vazut ca exista o pizza potrivita ambuscadei mele culinare si am oftat usurata ca am reusit sa iau, in sfarsit, o decizie!
Desi vizita in sine e oricum, prilej de bucurie, de asta data surpriza va fi mai mare cand, alaturi de prieteni, ne vom infrupta din amintiri si din delicioasa Pizza di Napoli, laolalta!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Articol pentru campanie Blogawards si Pizza di Napoli

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Obstacole…de vis

Cat de palpitant e sa nu te dai deoparte cand vezi un obstacol. Apare o spaima launtrica, un dezechilibru al framantarilor ce te face sa vibrezi, sa reactionezi impulsiv si sa nu fii sigur de rezultat. Asteptarea si teama de cadere te face totusi precaut si nu indraznesti sa-ti marturisesti speranta intr-un rezultat entuziast.
E ca si cum te-ai reindragosti de propria-ti viata!
Am vazut deseori, in prietenii mei si in mine, tendinta de a cauta si insera aceste emotii in viata noastra, parca intr-o nevoie de adrenalina si de puls accelerat. Daca nu se intampla ceva special la locul de munca, atunci incepem un curs, dam un examen, facem lucrari, publicam articole…sarim cu parasuta carierei, incercand sa atingem norii cu mana.
Dar balanta sugubeata poate inclina oricand in defavoarea jucatorilor. E frumos cand, intr-o zi un prieten iti spune ca e minunat unde lucreaza acum, are colegi veseli, sefi intelegatori,se bucura de atmosfera de vis; e crunt cand te gandesti ca , in locul acelui prieten, postul eliberat poate fi ocupat de un om monoton, fara dorinte, fara spaime…
Nu-mi plac oamenii stersi, reci, calculati pana la ultimul fir de praf de pe pantofi, nu mi se potrivesc. Vreau sa vad in ochiii celor din jur acea sclipire jucausa care-mi spune ca ar sari si ei, deodata cu mine, in neant!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Ideal