…din cunoscuta vorba: „cineva duce gunoiul”!
Oameni buni, rabdare multa imi trebuie si calm! Mi-am dat seama de curand, ca ursitoarea mea cea zapacita s-a imbatat la botezul meu si, in loc sa-mi urseasca sa devin director, a spus ” sa fie…cineva”.
Ei am ajuns! Sunt acel cineva care ajuta, care se panicheaza,care rezolva, care zambeste, care da telefoane si…duce gunoiul.
Il duc in spate, gunoiul de toate zilele, adica vorbele grele aruncate cand nu esti tocmai in cea mai reusita zi, avantul taiat, aripile frante in atatea bucatele incat nu-mi ajunge un faras sa le strang.
Altii, impleticiti, ajung directori…”ca doar ce vroiai sa-l puna, ca nu stie sa faca nimic”.
Vedeti? Asta trebuie sa scriem in CV si scapam de corvoada!
Scoala…destula, aptitudini:pauza, atitudine:de sefa!
Ei, ce zici? Imi aduceai cafeluta cu zahar si lapte…de fapt, ce spun eu aici, cu frisca, doar sunt director!
Intr-o lume ideala randurile astea ar trebui sa nu reflecte o realitate, ci sa fie inscrise printre bancuri, dar suntem departe de ideal.
Poate ca, pe undeva, tocmai aceasta siderata atitudine de om superior, care nu trebuie sa stie „mizeriile muncitoresti” este secretul reusitei manageriale, ca daca fiecare sef ar sti prin ce trece departamentul sau, pana sa aduca „realizari”, poate ca n-ar mai cere atat de mult, ca el oricum n-ar fi capabil sa munceasca.
Mi-a placut o emisiune vazuta demult, nici nu mai retin unde, dar ideea principala era ca marele director corporatist sa fie angajat intr-una din sucursale, ca incepator.
Nici macar unul, de samanta, vorba romanului, nu s-a descurcat. Absolut toti sefii sucursalelor, sau coordonatorii, au vrut sa-i concedieze, dupa prima saptamana de proba.
Iar asta e o veste foarte trista pentru mine, ca, din pacate, eu n-as fi fost concediata!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu