Nici nu stiu pe cine sa mai dau vina! Cineva…tot merita sa fie scos in careu si aratat cu degetul.
In ce masura este o practica locala, nationala sau internationala, nu pot sa-mi dau seama, dar parca pe la noi, mai mult ca in orice alta parte, o ieftinire inseamna scumpire, la pretul final.
Mare tam-tam cu painea mai ieftina, da, e normal, daca socotesti ca ar fi trebuit sa scada un impozit de la 24% la 9%, e motiv de „rasuflare usurata”, ca ne place tuturor painea!
Dar…eroare de sistem.
Concret: de ani de zile ma indeletnicesc cu achizitionarea saptamanala a aceluiasi tip de paine: cu E-uri sau fara, nu are relevanta, asta imi place si gata! Pana mai deunazi, o plateam, metodic, cu 3.35 ron. Aud si vestea buna, ma incanta faptul ca poate trec de pragul psihologic si platesc vreo 2.99!
Cand colo, nici nu apuc sa ma bucur prea mult ca-mi vad painica brusc cocotata la pretul de 3.98, de am inceput sa ma intreb daca nu am interpretat eu gresit „pragul psihologic”, inainte de aplicarea MARII REDUCERI.
Inghit in sec si-mi iau painea, dar o privesc furioasa. „Ei, paine, paine, cred ca ma apuc de framantat…”
Nu va faceti griji, ca mi-a trecut repede.
Dar si pretul painii s-a redresat, in sfarsit! Cu afise mari, ce semnaleaza alinierea la noile preturi, zilele trecute am fost anuntata ca painica mea costa doar 3.54 lei!
Oau!
Ce scadere!
Dramatic, nu?
A…apropo, pot sa primesc si eu, conform acestui calcul, o scadere de salariu, va rog?
Sa aveti pofta, la rontait posmagi!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
:)) Asta e din ciclul produselor de promoţíe de la supermarket, când pe pliant îţi arată un preţ fictiv mai mare şi cel normal ca fiind reducerea :))
Da, si acolo ca si aici, anuntul e insotit de panouri mari, cu inimioare si artificii!
Ramane valabila ideea careului, dar labiitatea noastra, o anuleaza. Excelent postul.
Model Anca giurgiu!
Onu
Mercic Onu,
Cred ca si noi insine putem fi trasi de urechi, acceptam prea multe!
Ancuto, pai daca stiam ca ma asteapta o urecheala, nu ma mai bagam!
Care ureche o preferi? 😛
Dar cred ca ai dreptate,cu acceptam prea multe,in planul universal romanesc!
Daca-mi ingadui, as zice ca este vorba de o comoditate -tembelim. Mi-a placut Mercic, asa ca, Mercic si eu, cu afectiune! 🙂
Onu
Haha, n-am nimic cu urechiusele tale, stai linistit, :)! Ne-am obisnuit sa acceptam multe, sa luam nsituatiile negative in brate cu un oftat prelung si cu celebrul : „Asta e! N-ai ce face!”. Daca am putea renunta macar o clipa la inghititul in sec, poate ca ar fi mai bine.
Scuze: labilitatea!
Sunteti pesimisti:D Ar trebui sa priviti partea plina a paharului: prin reducerea TVA la paine, „a scazut cresterea” (preturilor):P
Eu sunt vesnic optimista, VanDhaall, cred cu tarie ca vor mai „scadea niste cresteri” ca acusica vin accizele ;).