Un reportaj urmarit ieri mi-a adus zambetul pe buze.
Universitatile isi redeschid portile, tinerii isi aduna catrafusele si se muta in camin, pentru o noua runda de evolutie intelectuala.
Pana aici…totul bine si frumos!
Caminele…la fel de ordinare (exista si exceptiile…ca doar trebuie sa intareasca cineva regula, nu?).
Nu tu bidinea, nu tu cap de dus, stai, sa vina si frigul cel mare sa vezi ca nu e nici caldura!
Exista totusi un paradox pe care nu prea il inteleg: in fiecare an studentii spun ca isi vopsesc singuri camerele, le repara, isi cumpara paturi si saltele- atunci inseamna ca fac o treaba de mantuiala, daca toamna urmatoare nu mai este vizibil…progresul.
Dar, ma rog, acesta cred ca e alt subiect. Ce mi-a placut, la nebunie, a fost atitudinea unei directoare (presupun, nu am fost atenta la rang) care se felicita singura ca tocmai au reusit sa termine deratizarea si dezinsectia, iar daca reporterii au filmat vreun gandac, cu siguranta ca acesta era ametit, sau pe cale sa-si dea obstescul sfarsit.
Oare oamenii acestia gandesc inainte sa vorbeasca?
Atitudinea distinsei doamne mi-a adus aminte de un banc, da, da vi-l zic si voua!
Disperat de o invazie de purici, un orasean se duce in piata sa cumpere niste substante…sa rezolve problema. Intalneste un taran care striga in gura mare: „vand praf pentru purici”! Se tocmesc si oraseanul da sa plece, cand, isi aduce aminte ca nu a intrebat cum se foloseste.
– Domnule drag, prinzi puricele, ii deschizi gura, pui un pic de praf si-l lasi liber, ca dup’aia ameteste el si moare!
Hmmm…
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Eeeee…nu înţelegi cu căminele…zici că nu ai fost şi tu studentă!
În primul rând, tot ce îţi aduce studentul de acasă la început de an îţi cam ia înapoi când pleacă. „De ce să le rămână la ăştia?”
Iar apoi cu zugrăveala…cred că ştii distracţia dezinhibată de cămin. Ai făcut un calcul să vezi câte sticle de alcool sunt sparte de pereţi? Şi chiar dc nu ar fi aşa, zugrăveală anuală tot trebuie.
Iată cauzele lipsei de progres.
Studenta am fost si am stat la camin. Sa fiu sincera, nu stiu de ce, dar eram cam timida in cererea drepturilor. Daca nu erau colegele de camera „mai infipte” ramaneam cu un pat mioritic si cred ca acum as fi fost cocosata :). Sticle de alcool…hmm…poate in camine cu baieti multi, noi eram dragute si blande. E de inteles ca ce-si aduce omul de acasa e al lui, dar zugraveala ar trebui sa ramana, cat de cat!