Arhive lunare: ianuarie 2014

„Ooooaaaa” sau „ham”?

Știu că în momentul acesta îți e greu să-ți imaginezi despre ce este vorba în articolul meu.
Deși titlul te poate duce cu gândul la o glumă, ceea ce propun spre dezbatere este destul de serios.
Suntem un popor pătimaș, hulim și iubim până la paroxism, ne batem cu pumnii în piept, ne smulgem părul din cap și bocim cu har, când nu ne merge bine.
Orice scandal ne încântă, orice subiect banal îl înflorim până nu mai știm de unde am pornit.
În toată această învălmășeală uitam esențialul. Prea des uitam ce înseamnă adevărata durere, greutate și supărare.
Ma bucur să văd că Statul nu uită…sau…nu?
Indignarea de astăzi pornește de la o simpla decizie, a unei primării din țară, nu are relevanta unde-nu e din orașul meu (sâc!)-în care se fixa suma necesară pe zi, pentru îngrijirea unui câine.
Nu era imensă, era în jur de 8.5 lei.
Un calcul simplu matematic ne duce la o sumă lunară de 255 lei. Pentru un „ham” e o sumă frumușică, cu toate că mă îndoiesc că se bucură patrupedul de ea.
Să rămânem, însă, la oficial.
Alocația unui copil, în perioada concediului maternal este de 200 de lei, iar după cei doi ani ajunge la fabuloasa suma de 42!!!!!
Oare ce putem face cu 42 de lei? La orice doctor, o consultație simplă începe de la 50.
Nu-i nimic, îl hrănim sănătos și nu se-mbolnăvește! Îi cumpărăm niște lapte (4.5 lei), o brânzică de vaci (8 lei) și 10 ouă (5 lei).
Dar e necesar să îl și îmbrăcăm cât de cât, că doar cu stomăcelul pus la punct nu ajungem nicăieri, sănătatea e mai pretențioasă.
Așa că ne învârtim pe călcâie și pornim spre raionul de haine: o pereche de șosete (6 lei), un body (20 lei) și… Ups, stai, că deja am depășit bugetul! Nu, nu banii de azi, din portmoneu, ci banii pe o lună de zile!
Mami, „oaaaaaa”, sunt aici, îngrijește-mă!
Cu ce?

E bine să vezi că statul e atât de relevant în luarea deciziilor – și nu de ieri, de azi, ci asa de multă vreme, că nici nu mai are importanță! Nu-i așa că merita orice sacrificiu un Stat care îngrijește atât de bine …câinii?
Dar de ce ma plâng, când alocația unui copil reprezintă, uneori, jumătate din pensia unui bolnav?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!

Târziu!

E incredibil și revoltător!
Cel putin cinci ore a durat căutarea răniților în accidentul de avion petrecut ieri, în apropiere de Cluj, în zona Pasului Bârsoaia.
Oamenii au murit cu zile.
Să le fie țărâna ușoară victimelor și să sperăm că cei care sunt în viață vor reuși să treacă peste șocul și durerea acestei întâmplări nefericite!
Mie însă mi se strânge inima când mă gândesc că, în același moment când ne mândrim cu „tehnologia modernă”, se mai poate întâmpla așa ceva.
Rămâne o enigma faptul că nu au putut fi localizați, din moment ce aveau telefoane performante, funcționale (au putut ține legătura cu echipajele de salvare).
Indiferent de companie, sau instituție care ar fi putut ajuta, mă întreb de ce a durat atât? Gps-ul nu mai funcționează?
Toate companiile de telefoane fac reclame peste reclame, ne asigură că suntem în siguranță oriunde în lume și că, utilizând codul telefonului, i se poate depista locația. De ce cinci minute durează atunci cinci ore?
Pe lângă asta, nu contest, există zone greu accesibile în munții noștri, dar după ce statul cere atâtea dări, în caz de extremă urgență ne bazam tot pe voluntari, oameni care au pasiunea muntelui și, vorba cuiva, plătesc bani grei la impozite pentru mașinile „off-road”? Tot ei sunt salvatorii?
Planează o umbră neagră peste îngerii salvatori de vieți, fie ei de la SMURD sau alt serviciu medical. Cad îngerii din ceruri.
Iar noi îi salvăm târziu…

aripa-unui-inger

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

2 comentarii

Din categoria Din inima, pareri

Evaluări profesioniste în câmpul muncii

Cochetez de ceva vreme cu acest subiect și cred că a venit momentul să-l atac.
De mult timp observ, recunosc, cu plăcere, o deschidere mai mare a pieței forței de muncă. Cel puțin în aparență, este mult mai ușor să intri în contact cu angajatorii, să te promovezi sau chiar să fii promovat. În acest sens există câteva firme pentru plasarea forței de muncă, cu adevărat profesioniste.
În mediul online avem ocazia să vedem o mulțime de oferte de locuri de muncă. Unele sunt atractive, altele sunt mai… „la grămadă”.
În mod paradoxal, ne confruntăm cu șomaj și cu imposibilitatea angajării.
Stați linistiti, plângeri sunt de ambele părți.
Angajatorul nu găseste om priceput, iar cei care caută un loc de muncă nou se împiedică de un zid de rețineri.
O diplomă obținută de cineva nu-ți poate garanta profesionalismul acelei persoane. Unde mai pui că nu se știe dacă a avut ocazia să aplice cunoștințele teoretice dobândite în școală.
Lumea „învățăceilor” diferă foarte mult de lumea aplicației, mai dură și inflexibilă.
Pentru un angajator este foarte ușor să menționeze că angajează oameni cu experiență, dar ca tinerii să dobândească această experiență ce cale ar trebui să urmeze?
Nu știu să spun cine încurcă mai tare aceste ițe: angajatorul care oferă, sau viitorul angajat, care ar vrea? Poate nici o tabără nu știe, cu adevarat, ce-și dorește.
Un motiv în plus să avem emoții pe piața muncii.
Pe lângă asta, înscrierile a sute, sau mii de persoane, pentru un anumit loc de muncă poate fi un bun prilej de intimidare.
E o lume buimacă, după părerea mea, plină de persoane bine pregătite pentru un anumit post, care lucrează în cu totul alt domeniu, asta, în cel mai bun caz!
Angajatorul dorește un om calificat, capabil să reziste la stres, bun în echipă, fără mofturi la program prelungit, cu concedii cât mai puține și salariu cât mai mic.
Angajatul potențial ar vrea să i se recunoască, uneori, și meritele pe care nu le are, să aibă „program de gravide” (iertare doamnelor, a se traduce „redus cu două ore”) și salariu puțin mai mic decât al celui mai mare șef.
Mai există o speranță. Putem reglementa situația de față, micșora șomajul și eficientiza activitatea societăților din România, nu e prea târziu, avem arma perfectă.
Arbitrul concesiilor între cele două tabere este o firma specializată în plasarea forței de muncă. Vă va scuti de ore petrecute în căutarea persoanei potrivite pentru angajare, sau vă garantează că ați găsit angajatorul potrivit.
Durerile de cap dispar, gândurile negre de asemenea, viitorul sună a muncă spornică, produse bune și oameni mulțumiți.
Cine îi cunoaște… să ridice mâna sus! 😉

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

5 comentarii

Din categoria pareri, Publicitate

Laude lor, suspinele noastre.

Acum, la inceput de an, vad pe la televizor si in presa, diverse „personalitati”, care-si exerseaza cu spor, lauda de sine.
Desi sunt bine ascunsi sub costume fine, eu ii vad tot ca pe niste Tarzani, care se bat in piept si striga, cocotati pe liane de functii importante, dandu-se stapani.
Defriseaza jungla, pironesc elefantii si-i transforma pe lei in vegetarieni.
Lumea din jur se mira de performante, jungla clocoteste, dar ei zambesc senini.
Financial Times ne lauda pentru noile emisiuni de eurobonduri, in valoare de 2 miliarde de euro, numind-o „lovitura de maestru”.
FMI vine in vizita, dar sa nu ne emotionam, pentru ca „economia a performat anul trecut mai bine decat au estimat autoritatile romane impreuna cu expertii internationali, cresterea din 2013 indreptandu-se spre 3%. „, conform ministrului pentru buget, Liviu Voinea.
De la sefia Bancii Nationale am mai auzit o vorba buna zilele trecute, m-au lasat fara replica. Eram certati de ce ne plangem de cursul valutar. Se preconiza ca stam chiar bine, ca ar fi putut leul sa se devalorizeze si mai mult. Ba chiar eram pusi la colt, ca nu suntem cuminti si nu lasam „valuta sa faca ce are ea de facut”. Adica ce? Sa creasca?
Domnilor eleganti si „laudaci”, pana una alta, acel profit al tarii este facut de noi, oamenii care inghit in sec in fata facturilor ce se cer platite, isi vand traiul pentru a vedea datoriile tarii scazute si va rabda, indiferent cate praguri de ipocrizie treceti.
Noi suspinam in tacere, pe cand multi dintre voi fac planuri pentru alte restrictii, alte dari, alte ofense la adresa aceste tarisoare si a oamenilor ce inca o locuiesc.
E an electoral. Ne vom confrunta iar cu afise, promisiuni, discursuri dramatice repetate in fata oglinzii…
Suspin de pe acum…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!

Sa muncim…asadar :)

Cu urari de bine incepem anul. Sper ca…v-am lipsit :).
M-au tot macinat niste ganduri zilele astea, cu ce as putea sa „sparg gheata” in 2014, dar, avand in vedere ca e cald si nu e gheata, va voi spune ca sper sa va delectez cu stilul meu caracteristic, specific balantei dezechilibrate: azi duioasa, maine taioasa!
Desi media a fost deja bombardata cu stiri de tot felul, unele mondene, altele mai politic-mondene, cred ca meritati mai mult decat o simpla dezbatere.
Greutatile nu s-au incheiat. Deciziile proaste continua sa caracterizeze Romania.
Iar noi muncim, atat cat mai avem unde, ne chinuim sa aducem bani acasa, sa avem cu ce plati facturi.
Sa lasam insa optimismul inceputului de an sa-si faca de cap, sa zicem ca mai sunt sperante.
Ati aflat despre noile indatoriri din fisa postului?
-Avem dreptul sa muncim pana la sacrificiu 😉
-Avem datoria sa ne tratam de toate bolile, inainte ca acestea sa apara si sa ne fure din campul muncii
-„Nu pot, nu stiu, nu fac” -cuvinte interzise
-Epuizare – nu se raporteaza
Eu am semnat deja.
Voi mai aveti timp sa va bateti cu bulgari-unde e zapada-, sa va uitati la frumoasele luminite din pomul de iarna-cine il mai are- si sa va bucurati de cei dragi.
Acum va las, trebuie neaparat sa le spun celor care-mi fac statuie sa bata mai incet, ca afla si altii cum se procedeaza!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima