Trebuie să-i mulțumesc din suflet fetiței mele, pentru că, de dragul ei, la sfârșit de săptămână poate să tune și să fulgere, dar singurele emisiuni urmărite sunt cele de desene animate sau filme pentru copii.
Nu politică, nu știri, nu dezastre iminente, nimic din toate acestea nu-mi umbresc ziua.
Dar vine ea, seara de duminică și mă năpădește o tristețe când văd că toate sunt așa cum le lăsasem vineri…
Nu, azi nu vă spun nimic despre politică, deși îmi e cam greu să mă abțin. Azi vă povestesc despre frustrarea pe care mi-o provoacă delăsarea, indiferența și hoția de care dau dovadă unii.
Nu săriți în sus ca arși, vorbesc de hoții de bunăvoință, hoții care folosesc legi împotriva discriminării ca arme și motivații pentru persistența în stadiul de asistat!
Deși consider că, după atâta vreme, ar trebui să mă cunoașteți, pentru cei care acum mă descoperă aș dori să subliniez: sunt un om care adoră oamenii, aș vrea să-i pot ajuta pe toți să o ducă mai bine, aș împarți ce le prisosește bogaților și le-aș da oamenilor sărmani, aș vrea să fiu înconjurată de oameni deștepți și fericiți, care știu să creeze o lume frumoasă, pentru că sunt conștienți că numai așa vor avea o viață de invidiat!
Acum însă revin la revoltă. Nu-i urăsc, ar fi o cinste prea mare, dar îi disprețuiesc, din tot sufletul, pe oamenii delăsători, care-și trimit copiii la cerșit ca ei să „tragă o țuică, pentru că viața-i grea”, care nu realizează că școala nu e doar „o clădire frumoasă” și care nu au casă pentru „că nu le-o dat de la Primărie”.
Poftim?
Oameni buni, de ce să vă dea Primăria casa? A dat vreo Primărie, în țara asta mare, case? Spuneți-mi că mă mut și eu acolo, să nu mai am datorii la bănci!
Cu ce este mai presus un om care nu muncește față de unul care încearcă să trăiască decent și trece prin furci caudine, școlindu-se continuu și plătind toate dările la timp?
Este mai presus!
Este, prin faptul că plânge când vede o cameră de filmat și-și mărturisește amarul: Nimeni nu face nimic pentru noi, suntem amărâți, nu avem de unde! Nu ne-o dat casă, nu ne-o dat mâncare și haine!
Culmea, de lucru nu se plânge nimeni!
Refuz să spun că ar fi cerc vicios, e, în cel mai bun caz o roată dezumflată!
Nimeni nu discriminează!
Cei care nu urmează o școală, nu învață să se comporte în societate, nu încearcă să muncească și să trăiască decent, se discriminează singuri.
Necazul nu-l doresc nimănui, dar nici nu vreau o țară în care drobul de sare este motiv de inițiere al unei campanii împotriva discriminării!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Asta se intampla la noi din pacate pentru ca asa i-am invatat, pentru ca daca nu am mai da acel maruntis celor care cersesc cu siguranta nu ar mai sta la cersit, dar maruntisul adunat la final de zi este o suma destul de mare sa permita parintilor acestor copii sa traiasca bine.
Un caz si mai si:)) asteptand la coafor in iarna lui 2013, o cucoana care voia sa-si faca o schimbare de look de sarbatori plateste coafezei 180 lei insa era foarte revoltata ca primaria nu i-a dat lemne pentru incalzire. De asta ce mai spuneti?
Spun ca e din acelasi film cu cersetorii imbracati in haine de firma…
Personal pot sa spun ca nu dau bani cersetorilor. In cel mai bun caz cumpar ceva de mancare sau le dau copiilor bomboane. Si…astept. Astept sa vina o zi in care sa nu am de ce sa fac aceste gesturi, sa nu mai vad maini intinse sau gesturi mincinoase.