Arhive pe categorii: Daca dai

Daca ai lipsa de fier, ia, mananca niste cuie!

Acesta cred ca e cel mai lung titlu de articol, dar merita!

Carti
Mie cel putin, mi se pare ca asa se rezolva problema invatamantului si a lipsei manualelor din scoli, iar daca ni se adreseaza „mai marii” noua, ardelenilor, nu vom inghiti doar cuie, ci vom lua si suplimente alimentare sub forma de pioneze sub sezut, ca sa fie lumea mai roz!
Cum ne permitem noi, sa bolborosim incet si incruntati, ca nu toata lumea are tableta si telefon cu conexiune la internet?
Pai cat de tarani, pardon, suntem? Nu se dau telefoane destepte pe mai nimic? Ce ti-e acolo 800-1000 de lei, cand salariu minim pe economie e…cat? 900? Ah, vedeti, se incadreaza! Trebuie sa mai si mancam? De ce?
Mda, din pacate mai exista sate fara curent electric, ne cerem scuze. Poate peste putin timp se vor inventa si telefoane care se incarca de la soare, sau, de ce nu, introducandu-le intr-un fertilizator natural- ca de acela nu ducem lipsa nici pe drumuri nationale.
De ce tipam toti, cu ochii bulbucati, ca asa ceva nu se poate? Pai cum doreati, sa existe mai multe manuale decat sunt copii in scoli; daca, Doamne fereste, saraceste Statul ca a tiparit prea multe? Ca doar maine-poimaine apar „cuvinte noi”, sau leneveste mintea unora si incepem sa refuzam si alte reguli gramaticale si atunci…iar trebuie manuale…
Nici nu va dati seama cata dreptate au „mai marii”! Atata maculatura, tiparita proaspat, aruncata la gunoi, e pacat de munca omului.
Vinovati?
Nici „mai marii”, nici editurile, nici Statul, nici chiar noi nu suntem vinovati, de data asta! Dar cuiele trebuie sa plateasca!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

2 comentarii

Din categoria Daca dai, Din inima, n-ai!

Sănătatea mentală și fuga…în lume !

Astăzi, de Ziua Internațională a Sănătății, ni se urează, silfid, să ne simțim mai bine făcând mai mult sport, având „mai puține vicii”, fiind mai atenți cu analizele medicale și consumând produse de bună calitate.
Mă vedeți cum fumeg?
Nu, nu înțelegeți greșit, nu fumez, ci fumeg!!!
Să le luăm pe rând:
Să facem mai mult sport!
De principiu sunt de acord. Dar de la principiu mai este cale lunga până la practică.
Faci sport: unde?
Ar trebui să existe în toată țara asta săli de sport, piscine, stadioane cu acces liber.
Mie, sincera să fiu, nu-mi place să alerg singură, doar eu și câinii vagabonzi care mă urmăresc.
De ce acces liber? Că suntem un popor sărac și oricum, plătim destul asigurările de sănătate, fără să avem vreun beneficiu.
Și încă ceva, până nu uit, cam în ce interval orar ar trebui să se petreacă această ora benefică de sport, când, dacă vrei să ai un trai decent trebuie să lucrezi de la ora 8 dimineața până la ore târzii și apoi te duci, hămesit acasă, cu diverse dureri de coloană și de cap sau ochi-depinde de zi?
Poate știe domnul cu urările de bine -nu spun cine, persoană importantă- ceva ce eu nu știu…
Mai puține vicii…
Hmmm. A numărat cineva viciile poporului român? Da, poate: o țigară, o băuturică-așa, la ieftinelo, că scump nu ne permitem.
Adevaratele vicii vin însa de sus în jos!
Mi se pare un desfrâu economic vicios faptul că, în fruntea țării-nu doar de acum, ci de zeci de ani- se plimbă domni și doamne îmbrăcați în costume de mii de euro; flutură milioane de lei prin conturi, de parcă ar fi mărunțiș și țipă, în gura mare, că nu sunt bani de pensii și alocații. Viciul minciunii, al răutății, al urii față de acest popor, acesta e viciul criminal de care ar trebui să scape cei care suferă de asemenea dependențe.
-Analize medicale…
Oh, nu mă porniți aici, că nu mă mai opresc!
Sistemul de sănătate trebuie să fie rentabil. De acord, dar nu rentabil după ce și-au luat dijma cei din sistem, de la mic la mare.
Dacă facem un calcul scurt, apropo de cât plătim asigurările medicale, plus diverse pachete de asigurare de viață și alte forme „preventive”-că suntem fricoși- și cât de des apelăm la serviciile medicale incluse în aceste taxe, ar trebui să fie visteria sănătății…imensă!
Să mai vorbesc de umilința programării peste 3 luni, dacă ai bilet de trimitere?
Să mai spun ceva despre locul liber care se apare, în mod subit, când ești de acord să plătești taxe în plus?
Sau poate nu știați că trebuie să-și aducă bolnavii, de acasă, branule, pansamente, seringi și medicamente?
Alo, cei cu fondurile de sănătate, nu verificați puțin, poate ați transferat banii la autostrăzi, din greșeală. Ah, stai, tot nu e bine, că nici autostrăzi nu avem!
-Produse bune!
Cu chiu cu vai, mici întreprinzători locali încearcă să aducă pe piață produse bune, făcute cu materie primă locală. Asta până nu-i omoară mai marii, cu legi gen impozit forfetar și atunci se închide România.
Produse străine bune? Poate așa, 50%, că sunt sătulă să aud șoapte care spun că produsele pentru export spre România și alte țări ca noi se fabrică doar în anumite zile din săptămână, pentru a nu se confunda cu produsele care au rețete de calitate.
Eu vă zic doar atât: să fim sănătoși măcar la minte, ca să realizăm ce e în jurul nostru.
Restul e o loterie!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Daca dai, Din inima, n-ai!, pareri

Mușcătura celebrității online

Cu greu m-am putut abține astăzi să nu caut camera ascunsă!
Așa cum mă știți, sunt o ființă foarte francă, dar veselă și deschisă spre tot felul de nazbâtii-deh, actoria îmi e în sânge și nu am cum să scap de ea!
Tocmai din aceasta euforie lăuntrică am început să scriu pe blog și din dorința de perfecționare, îmi pun singura în cale diverse „piedici”, menite să mă facă să-mi exersez scrisul.
Nu vă temeți, că nu cad 😉 , tot ce fac este să încerc să-mi promovez blogul și să vă prezint diverse oportunități, că nu se știe dacă nu descoperiți și voi, prin mine, produse și servicii care să vă ajute în cotidian.
Dar, stop, acesta nu este un advertorial! Este mai degrabă o dare de seamă și o mea culpa că, după atâta muncă în mediul online, nu am știut să mă feresc de „spam-urile muncii”.
Să traduc? Nu am știut să mă promovez doar în mediile profesionale serioase ci, cumva, am ajuns în tenebrele căutătorilor de hmmmm…s-o zic(?), fâțe, pardon, talente!
Deci azi, eu, fată serioasă, cu multe școli la activ, persoană publică în micul meu oraș, am fost contactată pentru un job.
Of, dar ce uitucă sunt! Nici nu știam că m-am înscris! Ei, mă gândesc eu, cu o sinceritate naiva, o fi vorba de ceva articole de redactat.
Iam!
Deja, în mintea mea, având în vedere sumele vehiculate, se îmbulzeau să-mi ceara favoruri literare uriași producători de ape minerale și băuturi răcoritoare, sau firme ce comercializează bijuterii prețioase.
Hai, că am ajuns și eu celebra, în mediul online, îmi zic!
Final? L-ați ghicit deja, după ce mi-am pierdut timpul, încercând să obțin ceva detalii concrete, am aflat că job-ul presupune comportament pupăcios pe lângă un calculator!
Ghiciți și viteza cu care am refuzat?

Aviz bloggerilor și bloggerițelor începători, sau prea încrezători, atenție unde vă trimiteți datele, există o sumedenie de anunțuri false, sau umflate, paravan pentru diverse viitoare dureri de cap. Baftă vouă să găsiți doar angajatori serioși!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

2 comentarii

Din categoria Daca dai, n-ai!, pareri

In lumea larga…cu nod in gat

Fratilor, m-am dus de acasa! Unde? In lumea larga!
Stati asa, nu va speriati, stiu ca am tendinta sa ma lansez in discutii incepand cu miezul problemei, asa ca o vom lua mai incetisor.
In aceasta lume larga se traieste bine. Draga noastra Uniune – in care nu stiu cine a zis „sa ne bagam”- nu sufera de criza, nu sunt cozi, nu sunt oameni stresati.
Dar…acu-i acu! Vulcanul din sufletul meu nu mai arunca cenusa ci direct lava!
Nu pot sa mai suport fatarnicia acestei Uniuni.
De ce suntem noi, romanii, luati drept incapabili si ni se arunca ciosvarte, la pret de ciolan?
Stiti foarte bine despre ce vorbesc. Minunata Uniune Europeana ne pune tara gaj, ne vinde viitorul pe bani marunti si ne ingroapa in datorii.
Sunt furioasa cand realizez ca produsele straine vin la noi cu eticheta „doar pentru Romania”, de parca am fi leprosi. Desi compozitia este indubitabil diferita, in sens negativ (folosindu-ne simturile pentru „degustare”), pretul e, bineinteles, la fel ca in Europa.
Concerne mari, marci „respectabile” au o anumita zi in care fabrica produsele ce vin la noi-si la alti codasi ai Uniunii-, pentru ca nu cumva sa incurce si sa jigneasca puterile Europei… cu rebuturi. Grijuliu chiar si mecanicul imi sopteste ca „uleiul de masina nu pot sa-l tin ca neamtu’ 20000 km, ci numai 10000, in cazul in care nu l-am procurat direct din Germania”.
Avem resurse gramada- le dam altora, ca noi nu avem voie sa le exploatam, avem contract cu tarusul infipt in suflet, trebuie sa cumparam de unde dicteaza Europa, cu pretul dorit de Uniune.
Am, din pacate, un leit-motiv: daca tot ne afiliem Europei la preturi, de ce nu facem asta si la salarii?
Cu o relaxare maxima putem face circuitul Europei, nu vom fi socati de preturi, le putem calcula de acasa si ne raman si bani in plus. Da, suntem chiar mai darnici la calcule ca Europa, o multime de produse sunt mai scumpe la noi decat in tarile cu care ne-am infratit.
Sa stai sa te gandesti ca fratii nostri europeni se lafaie in salarii de zece ori mai mari si au aceleasi costuri ca si noi, parca nu mai reusesti sa scapi de nodul din gat!
Nu stiu de ce, dar parca suntem intr-un experiment ratat, in care catelusa Europa si-a facut datoria, fatand o multime de pui cu pedigree, dar a calcat si stramb si ne-a avut si pe noi, din greseala.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

4 comentarii

Din categoria Daca dai, n-ai!, pareri

Posmagi…mai scumpi?!

Nici nu stiu pe cine sa mai dau vina! Cineva…tot merita sa fie scos in careu si aratat cu degetul.
In ce masura este o practica locala, nationala sau internationala, nu pot sa-mi dau seama, dar parca pe la noi, mai mult ca in orice alta parte, o ieftinire inseamna scumpire, la pretul final.
Mare tam-tam cu painea mai ieftina, da, e normal, daca socotesti ca ar fi trebuit sa scada un impozit de la 24% la 9%, e motiv de „rasuflare usurata”, ca ne place tuturor painea!
Dar…eroare de sistem.
Concret: de ani de zile ma indeletnicesc cu achizitionarea saptamanala a aceluiasi tip de paine: cu E-uri sau fara, nu are relevanta, asta imi place si gata! Pana mai deunazi, o plateam, metodic, cu 3.35 ron. Aud si vestea buna, ma incanta faptul ca poate trec de pragul psihologic si platesc vreo 2.99!
Cand colo, nici nu apuc sa ma bucur prea mult ca-mi vad painica brusc cocotata la pretul de 3.98, de am inceput sa ma intreb daca nu am interpretat eu gresit „pragul psihologic”, inainte de aplicarea MARII REDUCERI.
Inghit in sec si-mi iau painea, dar o privesc furioasa. „Ei, paine, paine, cred ca ma apuc de framantat…”
Nu va faceti griji, ca mi-a trecut repede.
Dar si pretul painii s-a redresat, in sfarsit! Cu afise mari, ce semnaleaza alinierea la noile preturi, zilele trecute am fost anuntata ca painica mea costa doar 3.54 lei!
Oau!
Ce scadere!
Dramatic, nu?
A…apropo, pot sa primesc si eu, conform acestui calcul, o scadere de salariu, va rog?
Sa aveti pofta, la rontait posmagi!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

9 comentarii

Din categoria Daca dai, Din inima, n-ai!