Daca ai lipsa de fier, ia, mananca niste cuie!

Acesta cred ca e cel mai lung titlu de articol, dar merita!

Mie cel putin, mi se pare ca asa se rezolva problema invatamantului si a lipsei manualelor din scoli, iar daca ni se adreseaza „mai marii” noua, ardelenilor, nu vom inghiti doar cuie, ci vom lua si suplimente alimentare sub forma de pioneze sub sezut, ca sa fie lumea mai roz!
Cum ne permitem noi, sa bolborosim incet si incruntati, ca nu toata lumea are tableta si telefon cu conexiune la internet?
Pai cat de tarani, pardon, suntem? Nu se dau telefoane destepte pe mai nimic? Ce ti-e acolo 800-1000 de lei, cand salariu minim pe economie e…cat? 900? Ah, vedeti, se incadreaza! Trebuie sa mai si mancam? De ce?
Mda, din pacate mai exista sate fara curent electric, ne cerem scuze. Poate peste putin timp se vor inventa si telefoane care se incarca de la soare, sau, de ce nu, introducandu-le intr-un fertilizator natural- ca de acela nu ducem lipsa nici pe drumuri nationale.
De ce tipam toti, cu ochii bulbucati, ca asa ceva nu se poate? Pai cum doreati, sa existe mai multe manuale decat sunt copii in scoli; daca, Doamne fereste, saraceste Statul ca a tiparit prea multe? Ca doar maine-poimaine apar „cuvinte noi”, sau leneveste mintea unora si incepem sa refuzam si alte reguli gramaticale si atunci…iar trebuie manuale…
Nici nu va dati seama cata dreptate au „mai marii”! Atata maculatura, tiparita proaspat, aruncata la gunoi, e pacat de munca omului.
Vinovati?
Nici „mai marii”, nici editurile, nici Statul, nici chiar noi nu suntem vinovati, de data asta! Dar cuiele trebuie sa plateasca!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

LA MULTI ANI, TATI!

Nu m-am gandit niciodata ca as putea fi mai norocoasa decat sunt. Parca toata viata am avut un inger pazitor, care a stiut sa-mi ghideze pasii si m-a mai impiedicat sa deschid porti ce trebuiau sa ramana inchise.
Acesta e ingerul meu personal.
Dar azi as vrea sa va spun cate ceva despre un alt inger din viata mea, taticul meu drag!
Sportiv de performanta… nu a avut parte de o fetita la fel, sunt anti-talent la sport, dar nu s-a suparat si, mai ales, niciodata nu si-a pierdut rabdarea. M-a invatat sa innot, sa schiez,sa patinez, sa ma dau „pe rotile” -pe atunci nu erau „role”- si mi-a spus ca nimic nu e imposibil.
Fire blanda, impaciuitoare, a stiut sa ma invete sa apreciez faptele bune si sa caut sa-i ajut pe altii, fara teama, pentru ca undeva, candva, orice fapta buna e rasplatita.
M-a dezmierdat „milionul lui Tata” si m-am simtit ca o adevarata printesa, adorata cum nu am cuvinte sa va spun.
Dar drumurile vietii sunt sinuoase si tatal meu a stiut sa fie cel care-mi potoleste involburarea si ma readuce la calmul si linistea-mi caracteristice.
Desi e o personalitate cunoscuta in oras a fost cel mai mandru cand, prezentandu-se cuiva, a fost intrebat: „Sunteti tatal Ancutei?”
Poate ca, descriindu-l pe el m-am descris si pe mine, dar cum as fi putut face altfel cand Taticul meu drag e sculptat in sufletul meu?
Azi, cu ocazia zilei lui de nastere ii spun, cu inima plina de iubire:
LA MULTI ANI, TATI!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Mințim profesionist!

Acest afiș aș dori să-l văd pe toate gardurile. Cred că aș vota formațiunea politică temperamentală, care ar îndrăzni „să-și dea arama pe față”.
De ce să ne codim, de ce să aruncăm cu banii pe campanii, când un mesaj atât de simplu te poate promova spre cele mai înalte sfere.
Da, avem nevoie de mincinoși profesioniști!
Vreau oameni care să poată minți, oricând, în fața oricui, cu cea mai mare dezinvoltură! Vreau să țipe că ne e rău și când ne e bine – se numește lobby ;).
Dar până și la acest capitol suntem deficitari, ne codim și ne ferim, avem parte de mincinoși amatori, care își mestecă declarațiile și apoi le scuipă, făloși, în fața noastră, și se încurcă în propriile aberații, nereușind să țină evidența.
E de mirare totuși, că nu am găsit niște exemplare, când noi, ca popor, ne mințim atât de ușor că va fi bine!…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Sănătatea mentală și fuga…în lume !

Astăzi, de Ziua Internațională a Sănătății, ni se urează, silfid, să ne simțim mai bine făcând mai mult sport, având „mai puține vicii”, fiind mai atenți cu analizele medicale și consumând produse de bună calitate.
Mă vedeți cum fumeg?
Nu, nu înțelegeți greșit, nu fumez, ci fumeg!!!
Să le luăm pe rând:
–Să facem mai mult sport!
De principiu sunt de acord. Dar de la principiu mai este cale lunga până la practică.
Faci sport: unde?
Ar trebui să existe în toată țara asta săli de sport, piscine, stadioane cu acces liber.
Mie, sincera să fiu, nu-mi place să alerg singură, doar eu și câinii vagabonzi care mă urmăresc.
De ce acces liber? Că suntem un popor sărac și oricum, plătim destul asigurările de sănătate, fără să avem vreun beneficiu.
Și încă ceva, până nu uit, cam în ce interval orar ar trebui să se petreacă această ora benefică de sport, când, dacă vrei să ai un trai decent trebuie să lucrezi de la ora 8 dimineața până la ore târzii și apoi te duci, hămesit acasă, cu diverse dureri de coloană și de cap sau ochi-depinde de zi?
Poate știe domnul cu urările de bine -nu spun cine, persoană importantă- ceva ce eu nu știu…
–Mai puține vicii…
Hmmm. A numărat cineva viciile poporului român? Da, poate: o țigară, o băuturică-așa, la ieftinelo, că scump nu ne permitem.
Adevaratele vicii vin însa de sus în jos!
Mi se pare un desfrâu economic vicios faptul că, în fruntea țării-nu doar de acum, ci de zeci de ani- se plimbă domni și doamne îmbrăcați în costume de mii de euro; flutură milioane de lei prin conturi, de parcă ar fi mărunțiș și țipă, în gura mare, că nu sunt bani de pensii și alocații. Viciul minciunii, al răutății, al urii față de acest popor, acesta e viciul criminal de care ar trebui să scape cei care suferă de asemenea dependențe.
-Analize medicale…
Oh, nu mă porniți aici, că nu mă mai opresc!
Sistemul de sănătate trebuie să fie rentabil. De acord, dar nu rentabil după ce și-au luat dijma cei din sistem, de la mic la mare.
Dacă facem un calcul scurt, apropo de cât plătim asigurările medicale, plus diverse pachete de asigurare de viață și alte forme „preventive”-că suntem fricoși- și cât de des apelăm la serviciile medicale incluse în aceste taxe, ar trebui să fie visteria sănătății…imensă!
Să mai vorbesc de umilința programării peste 3 luni, dacă ai bilet de trimitere?
Să mai spun ceva despre locul liber care se apare, în mod subit, când ești de acord să plătești taxe în plus?
Sau poate nu știați că trebuie să-și aducă bolnavii, de acasă, branule, pansamente, seringi și medicamente?
Alo, cei cu fondurile de sănătate, nu verificați puțin, poate ați transferat banii la autostrăzi, din greșeală. Ah, stai, tot nu e bine, că nici autostrăzi nu avem!
-Produse bune!
Cu chiu cu vai, mici întreprinzători locali încearcă să aducă pe piață produse bune, făcute cu materie primă locală. Asta până nu-i omoară mai marii, cu legi gen impozit forfetar și atunci se închide România.
Produse străine bune? Poate așa, 50%, că sunt sătulă să aud șoapte care spun că produsele pentru export spre România și alte țări ca noi se fabrică doar în anumite zile din săptămână, pentru a nu se confunda cu produsele care au rețete de calitate.
Eu vă zic doar atât: să fim sănătoși măcar la minte, ca să realizăm ce e în jurul nostru.
Restul e o loterie!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Privește cerul…

Există momente în viață când chipul rămâne pironit într-un zâmbet, capabil să ascundă, cameleonic, tainele sufletului.
Atunci o poză ar putea surprinde doar „cutia” ființei ce suntem.
Imprimat delicat, sufletul se dezlipește din fotografie și bântuie în tenebrele gândurilor ce ne aparțin.
Uneori, când ne frângem glasul inimii în suspine prelungi, ne trezim gonind pe străzi, într-o căutare furibundă.
Ce căutăm? Poate căutăm cerul, dar privim spre pământ!
Deodată, ne oprim.
L-am găsit!
Mai avem o speranță!…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu