Arhive pe categorii: Din inima

Mici, poznași și fără minte!

Uite așa îi văd eu pe cei din clasa politică.
Au timp să semneze protocoale, au timp de diverse „numiri”, ba se mai și joacă, aruncându-și replici prin emisiuni televizate.
Cu cravata mătăsoasă, îmbrăcați impecabil și cu un aer șmecheresc, micii oameni politici de la noi se împroașcă „elegant” cu noroi, se biciuiesc în campanii răsuflate și se mândresc cu acest comportament copilăresc.
Ce sa mai zic? Pozne!
Dar multă minte le mai trebuie să creadă că, un astfel de comportament prezintă interes?
De ce e atât de relevant cine vine, cine pleacă, cine e nehotărât, când noi stăm, ca proștii, ne zgâim la ei și nu ne vine a crede cu cine avem de-a face?
De câteva luni de zile bune nu am văzut să fie dezbătută vreo problema reală, cu posibile soluții.
La muncă, domnilor politicieni, că aveți de unde!
Vreau să văd că se propun atâtea soluții încât să ne fie greu să alegem.
Dar nu, la noi apar pe post doar ca să dea cu tifla, să se dea cu toții cocoși, fără să se mai uite în ogradă.
Venituri-mari, absențe de la muncă-mari, concentrare pe rezolvarea concretă a problemelor-inexistentă.
Sunt mici, politicienii noștri, mici poznași și fără minte, dar această realitate nu este la fel de haioasă ca titlul.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!

Loterie anti-evaziune

N-am putut sa ma abțin! Trebuia să vă povestesc! Un guvern european a găsit o metodă, pe cât de bizară, pe atât de haioasă, prin care dorește să elimine evaziunea fiscală.
Se pare că Portugalia este cea care beneficiază de idei mai „șugubețe”, dar drept să spun, s-ar putea să le meargă!
Nu vă mai țin în suspans: orice bon fiscal devine loz. La sfârșitul unui an fiscal, 60 de portughezi vor deveni proaspeți beneficiari ai unor mașini de lux.
Acum, eu aș spune că, la noi, câștigurile pot fi și mai micuțe, ca valoare, și mai multe, ca număr, dar cred ca aceasta poate deveni o măsura reală de încurajare a populației să participe activ la lupta contra evaziunii fiscale.
De ce să irosești o șansă în plus, renunțând la un bon fiscal, că doar suntem un popor dependent de noroc, nu?
Haideți să mai facem o loterie, că poate ne iese și nouă de-un mixer, ceva, și se rezolvă și alte probleme, din inerție :)! Vedeți ce ușor putem ajuta Statul?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima

„Ooooaaaa” sau „ham”?

Știu că în momentul acesta îți e greu să-ți imaginezi despre ce este vorba în articolul meu.
Deși titlul te poate duce cu gândul la o glumă, ceea ce propun spre dezbatere este destul de serios.
Suntem un popor pătimaș, hulim și iubim până la paroxism, ne batem cu pumnii în piept, ne smulgem părul din cap și bocim cu har, când nu ne merge bine.
Orice scandal ne încântă, orice subiect banal îl înflorim până nu mai știm de unde am pornit.
În toată această învălmășeală uitam esențialul. Prea des uitam ce înseamnă adevărata durere, greutate și supărare.
Ma bucur să văd că Statul nu uită…sau…nu?
Indignarea de astăzi pornește de la o simpla decizie, a unei primării din țară, nu are relevanta unde-nu e din orașul meu (sâc!)-în care se fixa suma necesară pe zi, pentru îngrijirea unui câine.
Nu era imensă, era în jur de 8.5 lei.
Un calcul simplu matematic ne duce la o sumă lunară de 255 lei. Pentru un „ham” e o sumă frumușică, cu toate că mă îndoiesc că se bucură patrupedul de ea.
Să rămânem, însă, la oficial.
Alocația unui copil, în perioada concediului maternal este de 200 de lei, iar după cei doi ani ajunge la fabuloasa suma de 42!!!!!
Oare ce putem face cu 42 de lei? La orice doctor, o consultație simplă începe de la 50.
Nu-i nimic, îl hrănim sănătos și nu se-mbolnăvește! Îi cumpărăm niște lapte (4.5 lei), o brânzică de vaci (8 lei) și 10 ouă (5 lei).
Dar e necesar să îl și îmbrăcăm cât de cât, că doar cu stomăcelul pus la punct nu ajungem nicăieri, sănătatea e mai pretențioasă.
Așa că ne învârtim pe călcâie și pornim spre raionul de haine: o pereche de șosete (6 lei), un body (20 lei) și… Ups, stai, că deja am depășit bugetul! Nu, nu banii de azi, din portmoneu, ci banii pe o lună de zile!
Mami, „oaaaaaa”, sunt aici, îngrijește-mă!
Cu ce?

E bine să vezi că statul e atât de relevant în luarea deciziilor – și nu de ieri, de azi, ci asa de multă vreme, că nici nu mai are importanță! Nu-i așa că merita orice sacrificiu un Stat care îngrijește atât de bine …câinii?
Dar de ce ma plâng, când alocația unui copil reprezintă, uneori, jumătate din pensia unui bolnav?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!

Târziu!

E incredibil și revoltător!
Cel putin cinci ore a durat căutarea răniților în accidentul de avion petrecut ieri, în apropiere de Cluj, în zona Pasului Bârsoaia.
Oamenii au murit cu zile.
Să le fie țărâna ușoară victimelor și să sperăm că cei care sunt în viață vor reuși să treacă peste șocul și durerea acestei întâmplări nefericite!
Mie însă mi se strânge inima când mă gândesc că, în același moment când ne mândrim cu „tehnologia modernă”, se mai poate întâmpla așa ceva.
Rămâne o enigma faptul că nu au putut fi localizați, din moment ce aveau telefoane performante, funcționale (au putut ține legătura cu echipajele de salvare).
Indiferent de companie, sau instituție care ar fi putut ajuta, mă întreb de ce a durat atât? Gps-ul nu mai funcționează?
Toate companiile de telefoane fac reclame peste reclame, ne asigură că suntem în siguranță oriunde în lume și că, utilizând codul telefonului, i se poate depista locația. De ce cinci minute durează atunci cinci ore?
Pe lângă asta, nu contest, există zone greu accesibile în munții noștri, dar după ce statul cere atâtea dări, în caz de extremă urgență ne bazam tot pe voluntari, oameni care au pasiunea muntelui și, vorba cuiva, plătesc bani grei la impozite pentru mașinile „off-road”? Tot ei sunt salvatorii?
Planează o umbră neagră peste îngerii salvatori de vieți, fie ei de la SMURD sau alt serviciu medical. Cad îngerii din ceruri.
Iar noi îi salvăm târziu…

aripa-unui-inger

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

2 comentarii

Din categoria Din inima, pareri

Laude lor, suspinele noastre.

Acum, la inceput de an, vad pe la televizor si in presa, diverse „personalitati”, care-si exerseaza cu spor, lauda de sine.
Desi sunt bine ascunsi sub costume fine, eu ii vad tot ca pe niste Tarzani, care se bat in piept si striga, cocotati pe liane de functii importante, dandu-se stapani.
Defriseaza jungla, pironesc elefantii si-i transforma pe lei in vegetarieni.
Lumea din jur se mira de performante, jungla clocoteste, dar ei zambesc senini.
Financial Times ne lauda pentru noile emisiuni de eurobonduri, in valoare de 2 miliarde de euro, numind-o „lovitura de maestru”.
FMI vine in vizita, dar sa nu ne emotionam, pentru ca „economia a performat anul trecut mai bine decat au estimat autoritatile romane impreuna cu expertii internationali, cresterea din 2013 indreptandu-se spre 3%. „, conform ministrului pentru buget, Liviu Voinea.
De la sefia Bancii Nationale am mai auzit o vorba buna zilele trecute, m-au lasat fara replica. Eram certati de ce ne plangem de cursul valutar. Se preconiza ca stam chiar bine, ca ar fi putut leul sa se devalorizeze si mai mult. Ba chiar eram pusi la colt, ca nu suntem cuminti si nu lasam „valuta sa faca ce are ea de facut”. Adica ce? Sa creasca?
Domnilor eleganti si „laudaci”, pana una alta, acel profit al tarii este facut de noi, oamenii care inghit in sec in fata facturilor ce se cer platite, isi vand traiul pentru a vedea datoriile tarii scazute si va rabda, indiferent cate praguri de ipocrizie treceti.
Noi suspinam in tacere, pe cand multi dintre voi fac planuri pentru alte restrictii, alte dari, alte ofense la adresa aceste tarisoare si a oamenilor ce inca o locuiesc.
E an electoral. Ne vom confrunta iar cu afise, promisiuni, discursuri dramatice repetate in fata oglinzii…
Suspin de pe acum…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!