Post …la internet

Îmi pare rău, ştiu că suntem în Postul Mare şi ar trebui să fiu puţin mai „reţinută”, dar nu mă pot abţine!
De câteva zile încoace preoţii -unii, hai să fiu corectă- parcă mă provoacă dinadins cu diversele lor păreri, trâmbiţate la televizor.
Prea cucernicii nu doresc să-i apostrofeze prea tare pe cei care nu reuşesc să tina post culinar, nu mai e chiar la modă. Acum avem libertatea de a alege fiecare ce ni se potriveste, că doar postul poate fi de multe feluri.
Poate fi „de purtare cuviincioasă, post de gânduri bune, post de internet”.
Pardon, poftim? Am auzit bine?
Da!!!
Există post de internet.
V-am zis eu că biserica nu mai e ce a fost?
S-a modernizat, s-a pus în rând cu lumea, dar a ajuns la concluzia ca internetul face parte din zona de „păcate”. Aşadar, dragii mei, închideţi calculatoarele, mâncaţi pătrunjel şi aşteptaţi …să-mi tipăresc blogul 😉 .
Dar oare cucernicii închid, în aceasta sfântă perioadă, site-ul de vânzări ale produselor bisericeşti? Că doar nu se cade să păcătuiască…în cunoştinţă de cauză…nu?
Mai e mult până se termină postul, că v-aş mai povesti câte ceva… :)?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Daca ai lipsa de fier, ia, mananca niste cuie!

Acesta cred ca e cel mai lung titlu de articol, dar merita!

Mie cel putin, mi se pare ca asa se rezolva problema invatamantului si a lipsei manualelor din scoli, iar daca ni se adreseaza „mai marii” noua, ardelenilor, nu vom inghiti doar cuie, ci vom lua si suplimente alimentare sub forma de pioneze sub sezut, ca sa fie lumea mai roz!
Cum ne permitem noi, sa bolborosim incet si incruntati, ca nu toata lumea are tableta si telefon cu conexiune la internet?
Pai cat de tarani, pardon, suntem? Nu se dau telefoane destepte pe mai nimic? Ce ti-e acolo 800-1000 de lei, cand salariu minim pe economie e…cat? 900? Ah, vedeti, se incadreaza! Trebuie sa mai si mancam? De ce?
Mda, din pacate mai exista sate fara curent electric, ne cerem scuze. Poate peste putin timp se vor inventa si telefoane care se incarca de la soare, sau, de ce nu, introducandu-le intr-un fertilizator natural- ca de acela nu ducem lipsa nici pe drumuri nationale.
De ce tipam toti, cu ochii bulbucati, ca asa ceva nu se poate? Pai cum doreati, sa existe mai multe manuale decat sunt copii in scoli; daca, Doamne fereste, saraceste Statul ca a tiparit prea multe? Ca doar maine-poimaine apar „cuvinte noi”, sau leneveste mintea unora si incepem sa refuzam si alte reguli gramaticale si atunci…iar trebuie manuale…
Nici nu va dati seama cata dreptate au „mai marii”! Atata maculatura, tiparita proaspat, aruncata la gunoi, e pacat de munca omului.
Vinovati?
Nici „mai marii”, nici editurile, nici Statul, nici chiar noi nu suntem vinovati, de data asta! Dar cuiele trebuie sa plateasca!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Blaaaaa

Uite asta ar zice fetita mea ca trebuie sa intampinam ineptiile ce ne inconjoara …cu un „Blaaaa”, cu limba scoasa, ca poate asa vor intelege si altii in ce lume nebuna traim.
Ma uit si eu, ca tot omul, la televizor si va spun cu toata sinceritatea ca am trai mult mai linistiti daca s-ar interzice emisiunile politice.
Pana acum oricum nu am vazut vreun om politic drept in coloana si care sa dea semne de verticalitate si post-campanie. V-a ascultat cineva pasurile? V-a aratat vreo cale de rezolvare concreta a problemelor?
NU!
Toti se cearta pe malai, cascaval si smantana si iau decizii pe care le platim noi.
Asa ca…BLAAAAAA

Pana una alta…bine v-am regasit!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Totul e pe dos- Episodul I

Pe langa faptul ca in tara mea cam tot ce se intampla imi face stomacul sa tremure si dintii sa scrasneasca, astazi am fost pusa in situatia de a-mi cere scuze ca …nu ne-am gandit la cei „asupriti” de soarta.
Dati-mi voie sa dezvolt subiectul. Oferta: cursuri multe, calificari gratuite, bani oferiti cursantilor si, culmea nerusinarii, chiar incadrare in locuri de munca pentru cei aflati in somaj.
Da, partea asta nu e o gluma, ci e cat se poate de reala.
Problema? Am indraznit sa cerem un minim de 8 clase participantilor la curs.
Oau, oare de ce nu m-am gandit ca exista persoane care sufera ca nu au urmat atat de multe clase, e oribil sa impui asemenea conditii, sa ai timp sa faci atat de multa scoala… cand poti sa intinzi mana si cu o voce plangacioasa sa incepi sa-ti castigi traiul?
Poate ca sunt rea acum, dar vinovata nu ma simt de ceea ce afirm.
Ar trebui sa imi tresara sufletul de mila ca altii nu s-au dus la scoala? De ce?
Cred ca cel mai important drept este acela de a alege. Sau poate e o datorie. Eu am ales sa invat, sa vad mai departe de minutul de azi.
Altii au ales altceva.
Imi vin in minte versurile unui cantaret pe care „lumea buna” nu il recunoaste oficial, dar il asculta in intimitate si care, in doar cateva cuvinte, a cuprins toata indignarea sufletului meu.
Facem scoala de la 6-7 ani, fie ca e prea cald, fie ca e prea frig, invatam, citim, ne zbatem. Apoi intram in randul oamenilor responsabili si lucram, 8, 9 , 10 ore pe zi, oricat e nevoie.
Si vine intr-o zi cineva si ne atrage atentia ca nu suntem corecti, ca in anumite comunitati oamenii nu au facut mai mult de 4 ani de scoala primara, dar ar trebui sa aiba sanse egale. Iar eu zambesc frumos si spun, ca intr-un film prost „da” cu o candoare demna de Oscar.
Totul e pe dos, dar pana cand?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Of, alegeri!

Stăm ce stăm și…hop, iar vin alegerile peste noi! Sunt de atâtea soiuri că nu le mai țin minte. Noroc cu afișele explicative, care au împânzit, cu hărnicie, țara.
Hai că-i înțelegem, cât de cât, pe candidați, că doar noi, transilvănenii suntem răbdători din fire și ne place să vedem chipuri de oameni sănătoși, fericiți, îmbujorați – cu asemenea beneficii tu nu ai fi ca ei?-, dar și când ne zburlim…
Că le văd chipul am priceput, că tot eu plătesc și afișele a devenit o anormalitate banală, dar ce legătură au europarlamentarele cu înghețarea serviciilor în țară?
Nu se mai lucrează, că vin alegerile, se scurtează programul la ghișee, că vin alegerile, nu se mai repară drumul, că vin alegerile?
Păi voi chiar nu vă dați seama câte pericole ne pasc?
Mai avem puțin și facem „accident de afiș”, uitându-ne în sus și căzând în gropile de pe carosabil sau reconfigurând strada prin mutarea vreunui parapet.
De mai bine de o lună de zile, între Tîrgu Mureș și Reghin ne-am teleportat în perioada anilor ’80-85, fiind obligați să ocolim vreo doi-trei km, pe un drum de țară/parțial cu pământ, parțial pietruit-îmi cer scuze, dar drumul e în asemenea hal, încât nici nu știu să vă spun corect din ce este.
Problema? Un pod de 50 m (poate nici atât), lăsat parțial decopertat, pe un sens de mers.
Drept să vă spun, cred că porțiunea decopertată este mai bună decât drumul ocolitor și, de aceea fac apel către cei care nu mai vor să continue să refacă podul, să deschidă, măcar, ambele sensuri.
Dar cred ca vorbesc singură, poate că,fiind vorba de un proiect european se așteaptă noua echipa de europarlamentari care pot aproba aceasta „dezghețare”.
Mda, îmi dă și mie cineva adresa unde să trimit factura pentru reparațiile la mașină?
O pot trimite și după alegeri!…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu