Post …la internet

Îmi pare rău, ştiu că suntem în Postul Mare şi ar trebui să fiu puţin mai „reţinută”, dar nu mă pot abţine!
De câteva zile încoace preoţii -unii, hai să fiu corectă- parcă mă provoacă dinadins cu diversele lor păreri, trâmbiţate la televizor.
Prea cucernicii nu doresc să-i apostrofeze prea tare pe cei care nu reuşesc să tina post culinar, nu mai e chiar la modă. Acum avem libertatea de a alege fiecare ce ni se potriveste, că doar postul poate fi de multe feluri.
Poate fi „de purtare cuviincioasă, post de gânduri bune, post de internet”.
Pardon, poftim? Am auzit bine?
Da!!!
Există post de internet.
V-am zis eu că biserica nu mai e ce a fost?
S-a modernizat, s-a pus în rând cu lumea, dar a ajuns la concluzia ca internetul face parte din zona de „păcate”. Aşadar, dragii mei, închideţi calculatoarele, mâncaţi pătrunjel şi aşteptaţi …să-mi tipăresc blogul 😉 .
Dar oare cucernicii închid, în aceasta sfântă perioadă, site-ul de vânzări ale produselor bisericeşti? Că doar nu se cade să păcătuiască…în cunoştinţă de cauză…nu?
Mai e mult până se termină postul, că v-aş mai povesti câte ceva… :)?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Totul e pe dos- Episodul I

Pe langa faptul ca in tara mea cam tot ce se intampla imi face stomacul sa tremure si dintii sa scrasneasca, astazi am fost pusa in situatia de a-mi cere scuze ca …nu ne-am gandit la cei „asupriti” de soarta.
Dati-mi voie sa dezvolt subiectul. Oferta: cursuri multe, calificari gratuite, bani oferiti cursantilor si, culmea nerusinarii, chiar incadrare in locuri de munca pentru cei aflati in somaj.
Da, partea asta nu e o gluma, ci e cat se poate de reala.
Problema? Am indraznit sa cerem un minim de 8 clase participantilor la curs.
Oau, oare de ce nu m-am gandit ca exista persoane care sufera ca nu au urmat atat de multe clase, e oribil sa impui asemenea conditii, sa ai timp sa faci atat de multa scoala… cand poti sa intinzi mana si cu o voce plangacioasa sa incepi sa-ti castigi traiul?
Poate ca sunt rea acum, dar vinovata nu ma simt de ceea ce afirm.
Ar trebui sa imi tresara sufletul de mila ca altii nu s-au dus la scoala? De ce?
Cred ca cel mai important drept este acela de a alege. Sau poate e o datorie. Eu am ales sa invat, sa vad mai departe de minutul de azi.
Altii au ales altceva.
Imi vin in minte versurile unui cantaret pe care „lumea buna” nu il recunoaste oficial, dar il asculta in intimitate si care, in doar cateva cuvinte, a cuprins toata indignarea sufletului meu.
Facem scoala de la 6-7 ani, fie ca e prea cald, fie ca e prea frig, invatam, citim, ne zbatem. Apoi intram in randul oamenilor responsabili si lucram, 8, 9 , 10 ore pe zi, oricat e nevoie.
Si vine intr-o zi cineva si ne atrage atentia ca nu suntem corecti, ca in anumite comunitati oamenii nu au facut mai mult de 4 ani de scoala primara, dar ar trebui sa aiba sanse egale. Iar eu zambesc frumos si spun, ca intr-un film prost „da” cu o candoare demna de Oscar.
Totul e pe dos, dar pana cand?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Mințim profesionist!

Acest afiș aș dori să-l văd pe toate gardurile. Cred că aș vota formațiunea politică temperamentală, care ar îndrăzni „să-și dea arama pe față”.
De ce să ne codim, de ce să aruncăm cu banii pe campanii, când un mesaj atât de simplu te poate promova spre cele mai înalte sfere.
Da, avem nevoie de mincinoși profesioniști!
Vreau oameni care să poată minți, oricând, în fața oricui, cu cea mai mare dezinvoltură! Vreau să țipe că ne e rău și când ne e bine – se numește lobby ;).
Dar până și la acest capitol suntem deficitari, ne codim și ne ferim, avem parte de mincinoși amatori, care își mestecă declarațiile și apoi le scuipă, făloși, în fața noastră, și se încurcă în propriile aberații, nereușind să țină evidența.
E de mirare totuși, că nu am găsit niște exemplare, când noi, ca popor, ne mințim atât de ușor că va fi bine!…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Of, alegeri!

Stăm ce stăm și…hop, iar vin alegerile peste noi! Sunt de atâtea soiuri că nu le mai țin minte. Noroc cu afișele explicative, care au împânzit, cu hărnicie, țara.
Hai că-i înțelegem, cât de cât, pe candidați, că doar noi, transilvănenii suntem răbdători din fire și ne place să vedem chipuri de oameni sănătoși, fericiți, îmbujorați – cu asemenea beneficii tu nu ai fi ca ei?-, dar și când ne zburlim…
Că le văd chipul am priceput, că tot eu plătesc și afișele a devenit o anormalitate banală, dar ce legătură au europarlamentarele cu înghețarea serviciilor în țară?
Nu se mai lucrează, că vin alegerile, se scurtează programul la ghișee, că vin alegerile, nu se mai repară drumul, că vin alegerile?
Păi voi chiar nu vă dați seama câte pericole ne pasc?
Mai avem puțin și facem „accident de afiș”, uitându-ne în sus și căzând în gropile de pe carosabil sau reconfigurând strada prin mutarea vreunui parapet.
De mai bine de o lună de zile, între Tîrgu Mureș și Reghin ne-am teleportat în perioada anilor ’80-85, fiind obligați să ocolim vreo doi-trei km, pe un drum de țară/parțial cu pământ, parțial pietruit-îmi cer scuze, dar drumul e în asemenea hal, încât nici nu știu să vă spun corect din ce este.
Problema? Un pod de 50 m (poate nici atât), lăsat parțial decopertat, pe un sens de mers.
Drept să vă spun, cred că porțiunea decopertată este mai bună decât drumul ocolitor și, de aceea fac apel către cei care nu mai vor să continue să refacă podul, să deschidă, măcar, ambele sensuri.
Dar cred ca vorbesc singură, poate că,fiind vorba de un proiect european se așteaptă noua echipa de europarlamentari care pot aproba aceasta „dezghețare”.
Mda, îmi dă și mie cineva adresa unde să trimit factura pentru reparațiile la mașină?
O pot trimite și după alegeri!…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Făt Frumos și apele tulburi

Și veni el, Făt Frumos, călare pe o barcă, să salveze regatul de sub împărăția apelor…
Dar când oamenii, în cizme de cauciuc, încercau să îi explice cum au dat de necaz, supușii Gheonoaiei i-au înlăturat, că „nu dădeau bine în cadru”.
-Să dea Domnu’ să vi se răstoarne barca, șopti o bătrânică cu genunchii înghețați de șuvoaiele repezi. Se întoarse în bătătură, să mai arunce într-o coșarcă vreo două găini ce băuseră prea multă apă.
De ce o fi venit Făt Frumos cu atâția oameni după el?
Ei…pe vremuri Făt Frumos se deghiza și doar astfel făcea lucruri bune pentru popor și-i asculta păsurile, fără să facă tărăboi sau să-și caute lăudători; iar atunci când necazurile dispăreau, în sufletul poporului începea să înflorească bănuiala că prințul fusese acel necunoscut viteaz ce le-a schimbat, în bine, traiul.
Acum știi că vine prințul… cu o lună înainte, trebuie să te îmbraci elegant, să vorbești frumos, să te dai din calea alaiului dacă nu aplauzi suficient de puternic.
…Dar poate mâine nu mai plouă…

Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu