Ce cinci?

Cinci minute!
Asta mi s-a intamplat acum cateva zile, mi-au fost necesare 5 minute in plus la orice actiune pe care o incepeam.
La intalnire la birou-oricare, nu neaparat unde lucrez eu 🙂 – nimeni nu e punctual, sunt necesare macar 5 minute dupa inceperea oficiala a programului, sa se adune toata lumea.
Daca te duci de dimineata in vreo institutie esti rugat sa nu deranjezi „cu noaptea in cap”, sa mai astepti 5 minute, sa-si bea oamenii cafeaua.
Te grabesti sa ajungi la un maxi-taxi, esti sunat ca este imperativ sa intri 5 minute la birou, sa mai iei un dosar.
Ajungi in statie si vezi ca, daca erai cu 5 minute mai devreme acolo, ai fi plecat odata cu masina…
Incerci sa „faci frumos” si sa te intorci la servici inainte de plecarea sefului, sa stie ca esti extrem de eficienta…dar seful a plecat de 5 minute si va avea impresia ca tu nu te-ai intors, ci ai profitat de o jumatate de zi libera…
Te duci acasa si vrei sa-ti pupacesti ingerasul, dar stii ca a adormit de 5 minute, asteptandu-te si nu vrei sa-i strici somnul.
Te superi pe toti si pe toate si, cand rabufnesti, realizezi ca: „Trebuia sa fiu cu cinci minute mai desteapta si… sa tac”.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Piri pipo…pensie

Uf, vai, au …ioi (doar sunt din Ardeal) 🙂 !
Uite-asa ma vait eu toata ziua, de zici ca sunt o babuta de 101 ani: ba ma doare capul, ba am spondiloza, ba vertij, ba blocaje de spate… incat, daca m-ar vedea „forurile competente” ar trebui sa le fie mila si sa ma…pensioneze!
Dar vai mie, cum sa-mi permit eu o astfel de „nesimtire”, ca sunt tanara si…duc! Ba mai mult, din ultimele cercetari…duc si 9 pensionari dupa mine! Da, ma rog, asta nu e chiar de speriat avand in vedere cat sunt pensiile in Romania. Ma mir ca nu trebuie sa platesc pentru mai multi, dar si asa imi vine sa imi cer scuze celor 9, ca din salariul meu … li se dau bani de chibrite.
Lasa ca avem viitor! Un viitor stralucitor, in care nu suntem lasati sa murim, in liniste si pace, ci suntem adusi la locul de munca pana la 65 de ani (calculat pentru momentul cand ies eu!). Acum, cand „dai cu pixul” sau dirijezi, nu e nici o problema, dar cand te implici, numarul neuronilor scade exponential, suferinzi de suprasolicitare si s-ar putea sa stau la 65 de ani, in fata usii si sa nu-mi amintesc cum se deschide, darmite sa inovez ceva pe la locul de munca!
Sau poate voi ajunge si eu sefa, acolo, inainte de pensionare, sa nu zic ca n-am fost si sa vezi ce forte ma vor cuprinde, in sfarsit!
Dar pana atunci ma rog sa-i pot face in ciuda statului, sa fiu bine, sanatoasa si voioasa si la 65 de ani si daca Doamne-Doamne e la fel de pus pe sotii, cum il stiu, sa pap pensia pana la 101, cel putin.Pana atunci cer un piri-pipo, ca e vineri 🙂 (traducere pentru cei ce nu cunosc termenul: o pauza!)

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Pofta de ras…

Se intampla uneori sa ma „dau in spectacol”, cuprinsa de o „criza de ras”. Am crezut ca este o faza trecatoare, care apartine copilariei, dar m-am inselat amarnic.
E drept, in timp, crizele de ras s-au rarit, dar placerea aceea de a te descarca de toate emotiile, de toate incorsetarile, pana cand ajungi sa uiti de la ce a pornit primul zambet, este incomparabila!
Imi era pofta de o zi frumoasa, in care sa gasesc un motiv sa nu ma incrunt, cu toate ca stiti si voi cat e de greu sa treaca o zi teafara si nevatamata.
Astazi am primit acest cadou, intr-un mod total neasteptat.
Daca va spun si unde s-a intamplat, veti spune ca inventez…Dar nu e asa, va asigur.
La benzinarie, dragii mei, in loc sa ma supar pe preturile exorbitante la combustibil, am ras de abia mai puteam sa respir. Nu, nu de una singura, ci de rasul copios al angajatilor care ajutau soferii sa-si umple rezervorul masinilor.
Si radeau de se prapadeau ca, nu stiu din ce motiv, la o anumita pompa, motorina avea miros de…oaie. Dar mirosea in asa hal, incat ai fi zis ca au oi ascunse in buzunar si ca trotuarul e plin de cas.
Nu puteai sa nu te intrebi care o fi fost motivul pentru existenta acestui parfum pretios, dar va zic sigur ca, in afara de persoanele care stateau la coada la respectiva pompa, ceilalti radeau cu pofta de zile mari!
Orice suparare mi-a trecut si cred ca, daca as fi avut prin apropiere vreo parcare, as fi ramas sa vad deznodamantul. Oricum, nu pot sa nu mi-i inchipui pe cei doi angajati veseli, tavalindu-se de ras, in timp ce urmaresc expresia disperata a „domnilor si doamnelor” care nu au cerut ajutorul si au dat singuri singurei de acest Channel 01, autohton.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Participare concurs :) SuperBlog 2012

Dragii mei amabili cititori,

Din reactiile voastre, adunand pas cu pas, am prins curaj si m-am inscris la un concurs de bloguri, lansat de SuperBlog 2012 (www.super-blog.eu).

Regulamentul acestui concurs mi-a dat de inteles ca vor fi propuse spre dezbatere diverse teme, asupra carora imi voi da si eu cu parerea.

Nu fiti ingrijorati! Asa cum v-am obisnuit, imi voi mentine temperamentul penitei, care sper sa nu fie pusa la „grea incercare” si sa continui sa scriu, cu fruntea sus si mana usoara.

Din partea mea pornim la joc, cu mentiunea ca, in subsolul fiecarui articol dedicat concursului, va fi specificat acest lucru.

Urati-mi bafta si va rog sa-mi fiti alaturi, la fel ca pana acum.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Nu vreau resemnare!

In urma evenimentelor sociale , in care un fost om politic a avut o tentativa de suicid, cu toate ca as fi vrut sa-mi retin opinia pe plan personal, ma vad intr-o oarecare masura, nevoita sa intervin.

Dezamagitor momentul in care am devenit caini si din fiinte sociale ne-am transformat in fiare salbatice, sau chiar mai mult de atat, ne-am degradat la un nivel ce nu mai are definitie.

Nu consider relevant cine a fost sau ce a facut acest om politic. Din partea mea putea fi rosu, portocaliu, sau roz cu picatele, dar…cand injosesti un om pentru bunul plac, iar apoi cand il vezi in agonie mai musti putin sau mult, imi amintesti de sacrificiul prometeic, pentru umanitate.

Le doresc tuturor celor cu pr politic grandoman sa faca din greseala, dintr-un astfel de om politic, un erou, pentru a-si gusta propria reteta.

Cat despre el, ce pot sa spun? E om. Greselile si le cunoaste si o tara are impresia la fel, dar el isi stie foarte bine si partile bune, victorioase, pe care o tara le-a uitat repede.

Trist, foarte trist ca se ajunge aici.

„Experti”, cu diplome ciudate, isi dau cu parerea si arunca mult noroi in oameni care au stiut sa stea drepti, cand vantul a batut cu putere.

Nu uitati, citatul celebru este ca asemeni brazilor „…ne frangem, dar nu ne indoim…”, asa cum o rastalmaceste ca da bine flexibilitatea, la timpurile noi, o tagma de amatori, mici si insignifianti arbusti coniferi!

PS: Pentru a nu fi acuzata de plagiat, citatul este din Ion Gavrila Ogoranu si Lucia Baki, „Brazii se frang, dar nu se indoiesc”.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu