Rabd cât rabd, dar mă mănâncă palmele, aşa că nu mai stau şi vă aştern câteva gânduri, din colţurile îndepărtate ale sufletului meu de om de teatru.
Zilele trecute postul de televiziune Antena 1 a făcut un pas important, ne-a propus un program inedit, un spectacol de teatru, după piesa lui Georges Feydeau, „Doctori de femei”.
Când am vazut programul m-am bucurat, aşa, măcar pe jumatate, de curajul unui post de televiziune, de a reda frumuseţea artei dramatice întregii ţări, prin debutul unui program de difuzare a spectacolelor teatrale la TV.
Am spus pe jumătate pentru că nu se compară cu emoţia transmisă „pe viu”, când spectatorul şi actorul respiră acelasi aer. Eu nu sunt adepta transformarii unui fenomen emotionant, intr-un fenomen rece, calculat. Dar, asta avem, cu asta lucram!
Totusi, pe tot parcursul reprezentatiei am avut senzatia ca fervoarea actoriceasca, odata redata pe micul ecran (sau, ma rog, mare- la noile dimensiuni ale televizoarelor), a devenit usor ridicola si spectatorul din sectiunea „pijamale” putea oricand sa piarda esenta actiunii.
Ramane insa o idee buna prezentarea succinta a ceea ce inseamna teatru, pentru deschiderea apetitului persoanelor care nu au stiut sau au ignorat, pur si simplu, aceasta arta, pana acum.
Comedie burlesca, a scapat pe ici pe colo in trivial, dar, probabil pentru cei neavizati tocmai acest lucru a dat un farmec aparte, a relaxat publicul.
Cu mea culpa va spun ca sunt un spectator de teatru foarte dificil (riscul meseriei). Trec mai departe de emotii, de cortina si de text si, uneori fara sa vreau, ma concentrez pe erorile tehnice, greseli elementare pentru cei care joaca de mult timp. De-a dreptul deranjanta mi s-a parut tonalitatea „strigata”, aceasta alegere fiind profund neplacuta pentru spectator.
As vrea sa cred ca de vina sunt emotiile televizarii,dar pentru profesionisti nu gasesc scuze. Teatrul inseamna initial arta vorbirii si a transmiterii emotiilor prin tonalitate, inflexiuni si alte „arme” de limbaj. Imi pun speranta intr-o redresare.
Conflictul intre generatii s-a simtit foarte bine in seara spectacolului. Incapacitatea unui compromis al ritmului actorilor a dus la ruperi de text si actiune.
Avand in vedere ca suntem totusi la inceput de colaborare intre televiziune si Teatrul de Comedie ma voi opri aici si astept, cu nerabdare viitoarele spectacole.
Opiniile voastre, a celor care au fost in sala principala, dar si a celor din sala „Pijama” pot fi exprimate in „comentarii”.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Fotografia prezentata in acest articol nu apartine autorului acestui blog, este fotografia de generic a emisiunii si poate fi retrasa in cazul unei sesizari negative.
ancagiurgiu 