A trecut mult timp de cand nu mai consider banul ca fiind „ochiul dracului”. Bietul drac, imi e si mila, zau, nu cred ca ar fi capabil de asemenea perversiuni malefice.
Revin cu vechea problema aceea a creditelor, dar si a lipirii diverselor servicii oferite consumatorului roman, de moneda straina.
Daca te dai peste cap si reusesti sa-ti negociezi, cat de cat , un contract de credit cu dobanda fixa pe toata perioada creditarii (nu va faceti iluzii, momentan nu mai exista asa ceva), atunci te mananca instabilitatea monedei in care te-ai imprumutat. De la o suma suportabila, ajungi sa dai inapoi dublul ratei initiale, lunare.
Daca platesti diverse servicii de telefonie, internet, televiziune, rareori se intampla sa ai siguranta cifrelor care vor aparea pe viitoarea factura, indiferent cat de calculat si atent esti. Esti platit in lei si achiti facturi in euro, ai ghicit, la cursul zilei.
Cand salariul nu doar ca ramane acelasi, in cel mai bun caz, ci uneori se mai si micsoreaza, cine ne protejeaza de ambitiile mai marilor de pe piata valutara? O banca nationala ar trebui sa intervina pentru stabilizarea monedei, oamenii politici ar trebui sa-si asume nu doar verbal, anumite „pareri” transmise national si international care aduc valuri de mariri a pretului unei monede europene si nu numai.
Jocuri cu piata valutara exista de cand lumea, am inteles acest fapt, dar inteleg ca traim intr-o tara ce se doreste a fi egala in drepturi cu suratele din Europa, insa imi e tare dor de veniturile la nivel european si protectia sociala aferenta, nu doar de costuri la respectivul nivel .
Accesarea oricarui site care cuprinde cursul valutar imi da vesnic tahicardii. Astept momentul cand, cu o rata, voi plati valoarea creditului pe un an macar, este singura palpitatie pe care vreau sa mi-o permit.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 