Arhive pe etichete: bijuterie

Alege bijuteriile potrivite de pe LuxuryGifts.ro

Magia vietii de actor este incomparabila. Din momentul in care alegi aceasta meserie, sau, mai bine zis, indraznesti sa-ti marturisesti ca te fascineaza si te lasi atras in vartej, esti prins pe viata. Primii pasi sunt mai sovaielnici, mai crispati si deseori raman intipariti in minte, sub forma celor mai dragi amintiri.

Ca sa mai scurtez putin din avalansa povestilor cu teatru-unde daca incep nu ma mai pot opri- va voi marturisi ca de multe ori ne era pusa la incercare propria persoana- de la rezistenta la stres si efort fizic, cu repetitii indelungate- la plecare ne spuneam „buna dimineata” in loc de ” noapte buna”- la vesnica lupta de a arata cel mai bine, de a fi elegante, frumoase, impunatoare- incepand cu tinuta, terminand cu accesoriile, machiajul si alte indatoriri feminine.

Profesorul de clasa, care, din pacate, nu mai este printre noi, era extrem de dur in aceasta privinta. Iar noi, fetele, daca cumva nu reuseam sa atingem standardele , ne furisam in vestiar si ne imbracam repede „de repetitii”, ca sa nu se supere pe noi. Va zic un secret: in aceste cazuri aveam si un creion negru dermatograf si un ruj „de servici” de care ne foloseam pentru „renovare”.

Intr-o dimineata profesorul a reusit sa ne uimeasca. A intrat in clasa, ne-a aliniat  si ne-a spus ca nu mai tine orele cu noi, daca ne mai vede „in halul asta”. M-am uitat si eu la noi, dar eram frumoase, n-am inteles de ce ne-a certat.

A plecat furios, trantind usa. Noi am ramas derutate , neintelegand ce se intampla.

Apoi, dupa cateva minute a urcat in clasa o alta profesoara si ne-a spus ca la ora 16, trebuia sa fim la Teatrul National, imbracate elegant pentru ca vom tine un curs deschis, cu public. Apoi ne-a   daruit fiecareia cate o cutie, de la profesor.

N-am mai stat sa punem la indoiala indemnul, ci am fugit la camin,  sa ne aranjam.

Saloanele de frumusete ar fi avut multe de invatat de la noi! Par, machiaj, rochite simple si elegante, parfumuri fine, ziceai ca divele universului au poposit, din greseala in …ah, mi-e si jena sa rostesc cuvantul acum…camin.

Apoi am deschis cutia. Mi-am simtit inima blocandu-se cand l-am vazut.

Era un set minunat , de la Luxury Gifts, insotit de un biletel de la profesorul meu:

„Blue dreams, pentru cea mai visatoare actrita!”.

Am chiuit toate de incantare, trecandu-ne cu nerabdare, de la una la alta,  cadourile pretioase si biletelele care ne-au ramas  marturie a aprecierii profesorului nostru.

Cu o mandrie de nedescris  in suflet, am pasit in incinta Teatrului, purtand, cu onoare,  bijuteriile primite si abia atunci am aflat ca fusesem invitate  la o preselectie.

Ne-am apropiat de sala si am vazut echipe diverse, imbracate sportiv, imbarbatandu-se cu strigate de echipa, cu mare tam-tam.

Noi, dezorientate, ne-am indreptat spre interviu. In momentul in care am pasit in sala, s-a facut atat de liniste, de-mi tiuiau urechile. Parca cu teama in glas, am fost intrebate pe cine reprezentam, iar noi am raspuns linistite: suntem actrite.

Am avut bucuria de a fi cele alese si abia atunci, am inteles cu adevarat  puterea elegantei, farmecul si distinctia oferite de o bijuterie si efectul hipnotic pe care-l poate avea asupra celor din jur.

A fost un cadou minunat, diferit pentru fiecare in parte, ales de profesor cu grija, pentru a cuprinde intr-un colier, esentialul sufletului nostru.

Articol propus pentru proba a XVII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

LuxuryGifts: Bijuteria care mi-a schimbat viata

Le multumesc sponsorilor de la LuxuryGifts ca ne-au oferit aceasta proba si, ca raspuns la munca depusa pentru a crea o animatie pentru noi, cei din concurs, am ales sa creez pentru ei o poveste de Craciun: Inima de Craciun.

Se poate sa fi fost odata ca niciodata o fata frumoasa cum nu e alta pe lume, caci asa o vedea el. Si fata era iubita de un baiat, bun ca painea lui Dumnezeu. Erau colegi.

De multe ori insa, baiatul isi pierdea rasuflarea cand trecea pe langa ea si orice ar fi facut, parca i se intorcea lumea cu susul in jos, cand o privea.

Cat ar fi vrut s-o stranga in brate, sa o sarute, sa-i arate ca totul va fi bine. Dar nici nu indraznea sa se apropie, o vedea prea plapanda,  palida si obosita.

Numai ochii sunt vii, ca niste bijuterii cu cristale-se gandea el.

Iarna se asternea tot mai rece si mai alba, peste tot. Parea indiferenta la zbuciumul lui.

Intr-o zi, baiatul vazu ca banca fetei era goala. Atunci i se stranse inima cu o teama ciudata.

Isi pipai buzunarul si simti forma usoara a unui pandantiv inimioara.

-Trebuie sa ai curaj, puiul meu, sa crezi in bine, ii spusese draga lui mama.

Era tot o iarna grea, la fel ca atunci cand s-a stins mama lui. Isi amintea exact cum, cu mana tremuranda, i-a strecurat in palma acel pandantiv, iar cuvintele ei aveau sa-l urmareasca intreaga viata:

-Ia acest medalion, nu e o simpla bijuterie l-am primit de la bunica ta, atunci cand imi pierdusem speranta ca o sa apari. Acum esti aici, frumosul meu baiat si va trebui sa crezi in bine, sa crezi ca voi fi mereu langa tine, indiferent ce se va intampla. Poate, intr-o zi, aceasta mica bijuterie iti va purta noroc si-ti va schimba viata, asa cum mi-a schimbat-o si mie.

Astazi se simtea curajos.

Acum cand as fi vrut…of Doamne,  numai sa nu fie de rau! se gandea baiatul, strangand cu putere medalionul.

Doua lacrimi fierbinti s-au furisat, fara sa le poata stapani, pe obraz, iar pumnul i s-a inclestat cand a vazut-o pe profesoara, anuntand ca draga lui fata era la spital si numai un miracol o poate salva.

Nici nu a simtit cand pasii l-au dus intr-acolo. Pe tot drumul, nu a lasat din mana medalionul, rugandu-se fierbinte ca dragostea lui, daca ar fi contat cumva, sa o ajute, ca acea bijuterie, sfanta pentru el, sa o salveze. A intrat in salon.

Cat de frumos era totul in jur, se apropia sarbatoarea de  Craciun, dar baiatul nu mai vedea nici globurile vesele ce infrumuseteau si parca aduceau sarbatorile mai aproape, o vedea doar pe ea, dormind,  palida si plapanda , ca un inger frumos pe care viata il ucide.

Incet, s-a apropiat de ea si cu miscari blande, i-a asezat in jurul gatului lantisorul cu inimioara.

Fata a oftat prelung, a deschis ochii incet si i-a zambit. Apoi s-a lasat iar linistea.

Trecusera cateva zile, iar baiatul nu mai aflase nimic, parca incepea el insusi sa se piarda.

Apoi, in cantec de colinde, usa clasei s-a deschis si a vazut-o pe ea, pasind incet, cu chipul inflorit, in miez de iarna, frumoasa cum nu o mai vazuse pana atunci.

Trecand pe langa el i-a soptit:

-Si tu imi esti drag…

Se poate sa fi fost odata ca niciodata o poveste de iarna, in care o bijuterie a schimbat pe veci viata a doua suflete…o fata si un baiat…

Articol propus pentru proba a V-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria concurs