Magia vietii de actor este incomparabila. Din momentul in care alegi aceasta meserie, sau, mai bine zis, indraznesti sa-ti marturisesti ca te fascineaza si te lasi atras in vartej, esti prins pe viata. Primii pasi sunt mai sovaielnici, mai crispati si deseori raman intipariti in minte, sub forma celor mai dragi amintiri.
Ca sa mai scurtez putin din avalansa povestilor cu teatru-unde daca incep nu ma mai pot opri- va voi marturisi ca de multe ori ne era pusa la incercare propria persoana- de la rezistenta la stres si efort fizic, cu repetitii indelungate- la plecare ne spuneam „buna dimineata” in loc de ” noapte buna”- la vesnica lupta de a arata cel mai bine, de a fi elegante, frumoase, impunatoare- incepand cu tinuta, terminand cu accesoriile, machiajul si alte indatoriri feminine.
Profesorul de clasa, care, din pacate, nu mai este printre noi, era extrem de dur in aceasta privinta. Iar noi, fetele, daca cumva nu reuseam sa atingem standardele , ne furisam in vestiar si ne imbracam repede „de repetitii”, ca sa nu se supere pe noi. Va zic un secret: in aceste cazuri aveam si un creion negru dermatograf si un ruj „de servici” de care ne foloseam pentru „renovare”.
Intr-o dimineata profesorul a reusit sa ne uimeasca. A intrat in clasa, ne-a aliniat si ne-a spus ca nu mai tine orele cu noi, daca ne mai vede „in halul asta”. M-am uitat si eu la noi, dar eram frumoase, n-am inteles de ce ne-a certat.
A plecat furios, trantind usa. Noi am ramas derutate , neintelegand ce se intampla.
Apoi, dupa cateva minute a urcat in clasa o alta profesoara si ne-a spus ca la ora 16, trebuia sa fim la Teatrul National, imbracate elegant pentru ca vom tine un curs deschis, cu public. Apoi ne-a daruit fiecareia cate o cutie, de la profesor.
N-am mai stat sa punem la indoiala indemnul, ci am fugit la camin, sa ne aranjam.
Saloanele de frumusete ar fi avut multe de invatat de la noi! Par, machiaj, rochite simple si elegante, parfumuri fine, ziceai ca divele universului au poposit, din greseala in …ah, mi-e si jena sa rostesc cuvantul acum…camin.
Apoi am deschis cutia. Mi-am simtit inima blocandu-se cand l-am vazut.
Era un set minunat , de la Luxury Gifts, insotit de un biletel de la profesorul meu:
„Blue dreams, pentru cea mai visatoare actrita!”.
Am chiuit toate de incantare, trecandu-ne cu nerabdare, de la una la alta, cadourile pretioase si biletelele care ne-au ramas marturie a aprecierii profesorului nostru.
Cu o mandrie de nedescris in suflet, am pasit in incinta Teatrului, purtand, cu onoare, bijuteriile primite si abia atunci am aflat ca fusesem invitate la o preselectie.
Ne-am apropiat de sala si am vazut echipe diverse, imbracate sportiv, imbarbatandu-se cu strigate de echipa, cu mare tam-tam.
Noi, dezorientate, ne-am indreptat spre interviu. In momentul in care am pasit in sala, s-a facut atat de liniste, de-mi tiuiau urechile. Parca cu teama in glas, am fost intrebate pe cine reprezentam, iar noi am raspuns linistite: suntem actrite.
Am avut bucuria de a fi cele alese si abia atunci, am inteles cu adevarat puterea elegantei, farmecul si distinctia oferite de o bijuterie si efectul hipnotic pe care-l poate avea asupra celor din jur.
A fost un cadou minunat, diferit pentru fiecare in parte, ales de profesor cu grija, pentru a cuprinde intr-un colier, esentialul sufletului nostru.
Articol propus pentru proba a XVII-a din concursul SuperBlog 2012.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 