Arhive pe etichete: discriminare

Totul e pe dos- Episodul I

Pe langa faptul ca in tara mea cam tot ce se intampla imi face stomacul sa tremure si dintii sa scrasneasca, astazi am fost pusa in situatia de a-mi cere scuze ca …nu ne-am gandit la cei „asupriti” de soarta.
Dati-mi voie sa dezvolt subiectul. Oferta: cursuri multe, calificari gratuite, bani oferiti cursantilor si, culmea nerusinarii, chiar incadrare in locuri de munca pentru cei aflati in somaj.
Da, partea asta nu e o gluma, ci e cat se poate de reala.
Problema? Am indraznit sa cerem un minim de 8 clase participantilor la curs.
Oau, oare de ce nu m-am gandit ca exista persoane care sufera ca nu au urmat atat de multe clase, e oribil sa impui asemenea conditii, sa ai timp sa faci atat de multa scoala… cand poti sa intinzi mana si cu o voce plangacioasa sa incepi sa-ti castigi traiul?
Poate ca sunt rea acum, dar vinovata nu ma simt de ceea ce afirm.
Ar trebui sa imi tresara sufletul de mila ca altii nu s-au dus la scoala? De ce?
Cred ca cel mai important drept este acela de a alege. Sau poate e o datorie. Eu am ales sa invat, sa vad mai departe de minutul de azi.
Altii au ales altceva.
Imi vin in minte versurile unui cantaret pe care „lumea buna” nu il recunoaste oficial, dar il asculta in intimitate si care, in doar cateva cuvinte, a cuprins toata indignarea sufletului meu.
Facem scoala de la 6-7 ani, fie ca e prea cald, fie ca e prea frig, invatam, citim, ne zbatem. Apoi intram in randul oamenilor responsabili si lucram, 8, 9 , 10 ore pe zi, oricat e nevoie.
Si vine intr-o zi cineva si ne atrage atentia ca nu suntem corecti, ca in anumite comunitati oamenii nu au facut mai mult de 4 ani de scoala primara, dar ar trebui sa aiba sanse egale. Iar eu zambesc frumos si spun, ca intr-un film prost „da” cu o candoare demna de Oscar.
Totul e pe dos, dar pana cand?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria n-ai!, pareri

…că nu mi-o dat…

Trebuie să-i mulțumesc din suflet fetiței mele, pentru că, de dragul ei, la sfârșit de săptămână poate să tune și să fulgere, dar singurele emisiuni urmărite sunt cele de desene animate sau filme pentru copii.
Nu politică, nu știri, nu dezastre iminente, nimic din toate acestea nu-mi umbresc ziua.
Dar vine ea, seara de duminică și mă năpădește o tristețe când văd că toate sunt așa cum le lăsasem vineri…
Nu, azi nu vă spun nimic despre politică, deși îmi e cam greu să mă abțin. Azi vă povestesc despre frustrarea pe care mi-o provoacă delăsarea, indiferența și hoția de care dau dovadă unii.
Nu săriți în sus ca arși, vorbesc de hoții de bunăvoință, hoții care folosesc legi împotriva discriminării ca arme și motivații pentru persistența în stadiul de asistat!
Deși consider că, după atâta vreme, ar trebui să mă cunoașteți, pentru cei care acum mă descoperă aș dori să subliniez: sunt un om care adoră oamenii, aș vrea să-i pot ajuta pe toți să o ducă mai bine, aș împarți ce le prisosește bogaților și le-aș da oamenilor sărmani, aș vrea să fiu înconjurată de oameni deștepți și fericiți, care știu să creeze o lume frumoasă, pentru că sunt conștienți că numai așa vor avea o viață de invidiat!
Acum însă revin la revoltă. Nu-i urăsc, ar fi o cinste prea mare, dar îi disprețuiesc, din tot sufletul, pe oamenii delăsători, care-și trimit copiii la cerșit ca ei să „tragă o țuică, pentru că viața-i grea”, care nu realizează că școala nu e doar „o clădire frumoasă” și care nu au casă pentru „că nu le-o dat de la Primărie”.
Poftim?
Oameni buni, de ce să vă dea Primăria casa? A dat vreo Primărie, în țara asta mare, case? Spuneți-mi că mă mut și eu acolo, să nu mai am datorii la bănci!
Cu ce este mai presus un om care nu muncește față de unul care încearcă să trăiască decent și trece prin furci caudine, școlindu-se continuu și plătind toate dările la timp?
Este mai presus!
Este, prin faptul că plânge când vede o cameră de filmat și-și mărturisește amarul: Nimeni nu face nimic pentru noi, suntem amărâți, nu avem de unde! Nu ne-o dat casă, nu ne-o dat mâncare și haine!
Culmea, de lucru nu se plânge nimeni!
Refuz să spun că ar fi cerc vicios, e, în cel mai bun caz o roată dezumflată!
Nimeni nu discriminează!
Cei care nu urmează o școală, nu învață să se comporte în societate, nu încearcă să muncească și să trăiască decent, se discriminează singuri.
Necazul nu-l doresc nimănui, dar nici nu vreau o țară în care drobul de sare este motiv de inițiere al unei campanii împotriva discriminării!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

2 comentarii

Din categoria Ideal, n-ai!, pareri

Tristetea imigrarii…

Of, of, cat suntem de sensibili zilele astea! Povestesc apropo de spatiul Shengen, dar si de reactiile din interiorul acestei tarisoare, de vesnica balacareala referitoare la discriminari- negative sau…pozitive.
Am urmarit ieri o emisiune, facuta de nemti, cu iz de „ne cerem scuze” partial, o pozitie foarte surprinzatoare din partea lor, despre imigrantii romani si nu numai.
Da, e trist cand vezi ca sunt oameni cu putere de munca, aciuiti pe la colt de strada, doar-doar se va opri cineva sa le ceara sa presteze un serviciu- zidarie, vopsitorie, menaj, gradinarit, intr-un cuvant…orice.Cu doi euro in buzunar si fara posibilitatea de a se intoarce acasa, sufera de frig si foame, printre straini.
Prinsi in chingi de frigul de afara, se indreapta catre un adapost social si acolo sunt refuzati, ca ” daca esti roman sau bulgar nu esti primit. Adapostul e doar pentru nemtii din acel oras si din imprejurimi”.
Cata nedreptate, ce discriminare, cat de „reci” si inumani sunt nemtii!…
Intrevad o lacrima ? La voi? De ce?
Hai sa descoasem situatia.
1. In orasul respectiv exista, cel mai probabil, un numar foarte mare de imigranti de origine bulgara si romana, de aceea cei de la centrul respectiv s-au referit la cele doua nationalitati; consider ca discriminare ar fi fost daca se specifica faptul ca doar aceste doua nationalitati nu au voie sa se incalzeasca si sa primeasca mancare, sau macar sa poata sa faca un dus.In rest, e liber la toata lumea!
2. Cum poti sa pornesti catre o tara straina, a carei limba nu o cunosti, unde nu ai asigurat nimic si unde tu, ca om „bun la toate” nu esti relevant. Pornesti la drum platind doar biletul de maxi-taxi, ca atat ai si acolo…? Nu este oare o alegere constienta a dezastrului? Nu te supui de bunavoie unei slujbe de cersetor?
3. De ce sa fie obligat cineva (in cazul nostru- neamtul) sa stranga dupa tine? Sa-ti plateasca visele spulberate, cand si ei, ca si noi, aici in tara, au de protejat populatia proprie?
Inainte de a arunca pietre, mai uitati-va in jur, sunt oameni batrani care nu au o paine, aici, la noi, sunt tineri care ar munci si nu au ce, sunt oameni maturi, care, dupa o viata muncita, sunt dati la o parte de te miri cine, de „reformisti occidentali”.
Ati fi de acord sa platim noi, cei care avem un loc de munca, bunastarea unor imigranti (indiferent de nationalitate), cand inca nu reusim sa ne protejam propria populatie? La rece…eu as zice ca nu, doar atunci i-as proteja pe altii, dupa ce ii stiu in siguranta pe ai mei.
E ceva absolut normal, e reactia unei mame, care isi hraneste copilul inainte de a oferi o bucata de paine altcuiva.
E trista viata uneori, deciziile nu se mai iau „cu inima”, ci se taie cu bisturiul in suflet. Nu traim intr-o lume ideala, in care sa avem toti un trai bun asigurat, traim intr-o lume unde legea junglei primeaza si orice pas are repercursiuni, de multe ori, dureroase.O scoala, o meserie, un talent, acestea sunt singurele arme care ne pot face „dezirabili” in strainatate.
Daca luati vreo astfel de decizie, respirati adanc si faceti pasul cu ochii deschisi. Fiti mandri de voi, plecati cu fruntea sus, pentru a va intoarce la fel, mandri ca sunteti romani si ca ati fost pretuiti oriunde a ales soarta sa locuiti.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima, n-ai!