Mușcătura celebrității online

Cu greu m-am putut abține astăzi să nu caut camera ascunsă!
Așa cum mă știți, sunt o ființă foarte francă, dar veselă și deschisă spre tot felul de nazbâtii-deh, actoria îmi e în sânge și nu am cum să scap de ea!
Tocmai din aceasta euforie lăuntrică am început să scriu pe blog și din dorința de perfecționare, îmi pun singura în cale diverse „piedici”, menite să mă facă să-mi exersez scrisul.
Nu vă temeți, că nu cad 😉 , tot ce fac este să încerc să-mi promovez blogul și să vă prezint diverse oportunități, că nu se știe dacă nu descoperiți și voi, prin mine, produse și servicii care să vă ajute în cotidian.
Dar, stop, acesta nu este un advertorial! Este mai degrabă o dare de seamă și o mea culpa că, după atâta muncă în mediul online, nu am știut să mă feresc de „spam-urile muncii”.
Să traduc? Nu am știut să mă promovez doar în mediile profesionale serioase ci, cumva, am ajuns în tenebrele căutătorilor de hmmmm…s-o zic(?), fâțe, pardon, talente!
Deci azi, eu, fată serioasă, cu multe școli la activ, persoană publică în micul meu oraș, am fost contactată pentru un job.
Of, dar ce uitucă sunt! Nici nu știam că m-am înscris! Ei, mă gândesc eu, cu o sinceritate naiva, o fi vorba de ceva articole de redactat.
Iam!
Deja, în mintea mea, având în vedere sumele vehiculate, se îmbulzeau să-mi ceara favoruri literare uriași producători de ape minerale și băuturi răcoritoare, sau firme ce comercializează bijuterii prețioase.
Hai, că am ajuns și eu celebra, în mediul online, îmi zic!
Final? L-ați ghicit deja, după ce mi-am pierdut timpul, încercând să obțin ceva detalii concrete, am aflat că job-ul presupune comportament pupăcios pe lângă un calculator!
Ghiciți și viteza cu care am refuzat?

Aviz bloggerilor și bloggerițelor începători, sau prea încrezători, atenție unde vă trimiteți datele, există o sumedenie de anunțuri false, sau umflate, paravan pentru diverse viitoare dureri de cap. Baftă vouă să găsiți doar angajatori serioși!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Evaluări profesioniste în câmpul muncii

Cochetez de ceva vreme cu acest subiect și cred că a venit momentul să-l atac.
De mult timp observ, recunosc, cu plăcere, o deschidere mai mare a pieței forței de muncă. Cel puțin în aparență, este mult mai ușor să intri în contact cu angajatorii, să te promovezi sau chiar să fii promovat. În acest sens există câteva firme pentru plasarea forței de muncă, cu adevărat profesioniste.
În mediul online avem ocazia să vedem o mulțime de oferte de locuri de muncă. Unele sunt atractive, altele sunt mai… „la grămadă”.
În mod paradoxal, ne confruntăm cu șomaj și cu imposibilitatea angajării.
Stați linistiti, plângeri sunt de ambele părți.
Angajatorul nu găseste om priceput, iar cei care caută un loc de muncă nou se împiedică de un zid de rețineri.
O diplomă obținută de cineva nu-ți poate garanta profesionalismul acelei persoane. Unde mai pui că nu se știe dacă a avut ocazia să aplice cunoștințele teoretice dobândite în școală.
Lumea „învățăceilor” diferă foarte mult de lumea aplicației, mai dură și inflexibilă.
Pentru un angajator este foarte ușor să menționeze că angajează oameni cu experiență, dar ca tinerii să dobândească această experiență ce cale ar trebui să urmeze?
Nu știu să spun cine încurcă mai tare aceste ițe: angajatorul care oferă, sau viitorul angajat, care ar vrea? Poate nici o tabără nu știe, cu adevarat, ce-și dorește.
Un motiv în plus să avem emoții pe piața muncii.
Pe lângă asta, înscrierile a sute, sau mii de persoane, pentru un anumit loc de muncă poate fi un bun prilej de intimidare.
E o lume buimacă, după părerea mea, plină de persoane bine pregătite pentru un anumit post, care lucrează în cu totul alt domeniu, asta, în cel mai bun caz!
Angajatorul dorește un om calificat, capabil să reziste la stres, bun în echipă, fără mofturi la program prelungit, cu concedii cât mai puține și salariu cât mai mic.
Angajatul potențial ar vrea să i se recunoască, uneori, și meritele pe care nu le are, să aibă „program de gravide” (iertare doamnelor, a se traduce „redus cu două ore”) și salariu puțin mai mic decât al celui mai mare șef.
Mai există o speranță. Putem reglementa situația de față, micșora șomajul și eficientiza activitatea societăților din România, nu e prea târziu, avem arma perfectă.
Arbitrul concesiilor între cele două tabere este o firma specializată în plasarea forței de muncă. Vă va scuti de ore petrecute în căutarea persoanei potrivite pentru angajare, sau vă garantează că ați găsit angajatorul potrivit.
Durerile de cap dispar, gândurile negre de asemenea, viitorul sună a muncă spornică, produse bune și oameni mulțumiți.
Cine îi cunoaște… să ridice mâna sus! 😉

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Sunt cineva!

…din cunoscuta vorba: „cineva duce gunoiul”!
Oameni buni, rabdare multa imi trebuie si calm! Mi-am dat seama de curand, ca ursitoarea mea cea zapacita s-a imbatat la botezul meu si, in loc sa-mi urseasca sa devin director, a spus ” sa fie…cineva”.
Ei am ajuns! Sunt acel cineva care ajuta, care se panicheaza,care rezolva, care zambeste, care da telefoane si…duce gunoiul.
Il duc in spate, gunoiul de toate zilele, adica vorbele grele aruncate cand nu esti tocmai in cea mai reusita zi, avantul taiat, aripile frante in atatea bucatele incat nu-mi ajunge un faras sa le strang.
Altii, impleticiti, ajung directori…”ca doar ce vroiai sa-l puna, ca nu stie sa faca nimic”.
Vedeti? Asta trebuie sa scriem in CV si scapam de corvoada!
Scoala…destula, aptitudini:pauza, atitudine:de sefa!
Ei, ce zici? Imi aduceai cafeluta cu zahar si lapte…de fapt, ce spun eu aici, cu frisca, doar sunt director!
Intr-o lume ideala randurile astea ar trebui sa nu reflecte o realitate, ci sa fie inscrise printre bancuri, dar suntem departe de ideal.
Poate ca, pe undeva, tocmai aceasta siderata atitudine de om superior, care nu trebuie sa stie „mizeriile muncitoresti” este secretul reusitei manageriale, ca daca fiecare sef ar sti prin ce trece departamentul sau, pana sa aduca „realizari”, poate ca n-ar mai cere atat de mult, ca el oricum n-ar fi capabil sa munceasca.
Mi-a placut o emisiune vazuta demult, nici nu mai retin unde, dar ideea principala era ca marele director corporatist sa fie angajat intr-una din sucursale, ca incepator.
Nici macar unul, de samanta, vorba romanului, nu s-a descurcat. Absolut toti sefii sucursalelor, sau coordonatorii, au vrut sa-i concedieze, dupa prima saptamana de proba.
Iar asta e o veste foarte trista pentru mine, ca, din pacate, eu n-as fi fost concediata!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Obstacole…de vis

Cat de palpitant e sa nu te dai deoparte cand vezi un obstacol. Apare o spaima launtrica, un dezechilibru al framantarilor ce te face sa vibrezi, sa reactionezi impulsiv si sa nu fii sigur de rezultat. Asteptarea si teama de cadere te face totusi precaut si nu indraznesti sa-ti marturisesti speranta intr-un rezultat entuziast.
E ca si cum te-ai reindragosti de propria-ti viata!
Am vazut deseori, in prietenii mei si in mine, tendinta de a cauta si insera aceste emotii in viata noastra, parca intr-o nevoie de adrenalina si de puls accelerat. Daca nu se intampla ceva special la locul de munca, atunci incepem un curs, dam un examen, facem lucrari, publicam articole…sarim cu parasuta carierei, incercand sa atingem norii cu mana.
Dar balanta sugubeata poate inclina oricand in defavoarea jucatorilor. E frumos cand, intr-o zi un prieten iti spune ca e minunat unde lucreaza acum, are colegi veseli, sefi intelegatori,se bucura de atmosfera de vis; e crunt cand te gandesti ca , in locul acelui prieten, postul eliberat poate fi ocupat de un om monoton, fara dorinte, fara spaime…
Nu-mi plac oamenii stersi, reci, calculati pana la ultimul fir de praf de pe pantofi, nu mi se potrivesc. Vreau sa vad in ochiii celor din jur acea sclipire jucausa care-mi spune ca ar sari si ei, deodata cu mine, in neant!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Ai un „job”? Vrei un „job”? Caută-ţi!

În viaţă se petrec cele mai ciudate întâmplări. Nu te poţi supăra pe angajatori dacă nu-ţi oferă şanse, înseamnă că nu te cunosc, sau nu au timp să te cunoască sau, poate chiar nu meriţi.

Când accepţi că nu vei ajunge preşedinte în Franţa, ca rom ân- fiind considerat incompatibil (scuze, am făcut pauză că am înghiţit în sec ! ; ăăă sper că n-am fost prea subtilă) sau astronaut, te poţi linişti şi cerceta, cu calm, „piaţa locală”.

Am avut atâtea ocazii să văd cât de bulversată e oferta şi cererea, încât nu m-am abţinut să mă vâr în comentarii.

Mi-a plăcut mult, am fost fericită- nu glumesc- când am fost angajată în Teatrul Naţional, la început de drum, surpriză însă, cu două facultăţi în domeniu, am primit, cu mândrie, un post de studii medii.

Măcar după câţiva ani (buni şi mulţi- după un divorţ intempestiv de Teatru), m-am reîntors pe un post care mi se potrivea, după care, foarte curând, ca într-o relaţie care se respectă, mi s-a sugerat „să ne vedem şi cu alţii”.

Păi, dacă tot ne jucăm, promit că, a treia oară, nu mă întorc decât pentru post de director. 🙂

Foarte tare a fost când, angajată în diverse colaborări jurnalistice, mi s-a sugerat să mă ocup de pagina economică (atunci când încă nu ştiam nimic despre acest domeniu), urmând să preiau partea culturală, din când în când, sub formă de bonus, pentru performanţele mele.

Ar fi trebuit să-mi vedeţi faţa perplexă!

Această propunere se traduce simplu: de aceea sunt slabe ziarele din ţară- fiecare ziarist (atentie, nu jurnalist) scrie despre ceva ce nu înţelege, deci, ce mai aşteptaţi de la ei?  Puţini ajung la nivel de jurnalişti, adică cei care sunt lăsaţi să-şi exercite talentul într-un domeniu pentru care sunt pregătiţi.

Apoi m-am calmat, am intrat într-un mediu blând, care mi-a oferit toate şansele să mă dezvolt, să învăţ, iar apoi am fost verificată şi răs-verificată, dacă mă potrivesc: astfel că, în acest punct al carierei mele mi-ar fi mai uşor sş enumăr, într-un interviu de angajare, domeniile în care nu am experienţă.

Cizelăm, cizelăm, până nu mai rămâne nimic. Dar apoi, avem pe ce să construim!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu