Arhive pe etichete: lectura

Cartea, in mijlocul urzelii…

As putea sa spun ca sunt un om fericit. Copilaria si adolescenta mi-au fost scaldate de cele mai placute lecturi, ale caror radacini adanci se vad si astazi in dorinta mea de a scrie. E o petrecere buna a timpului: prin lectura unor ganduri marete, sau schitarea altora, in scris.

Mare sugubeata e lectura! Daca o tratezi  ca pe o corvoada, cu siguranta ca fiecare cuvant va atarna greu in desaga de carat in spate, dar, daca-i oferi respectul cuvenit, ea va reusi sa te inalte si sa te poarte spre lumi secrete, care te vor incanta.

Cu Nemira am avut bucuria redescoperirii acestei placeri. Incercand sa fac din fiecare carte citita un eveniment demn de retinut, am luat cu mine, in Mocanita, in drum spre Campul Cetatii, „Urzeala Tronurilor„. Mi se parea o lectura provocatoare, iar peisajul plin de verdeata pe care-l puteai urmari din batranul vagon contrasta, intr-un mod foarte placut, cu incalcelile tulburatoarei actiuni, propusa de George R. Martin.

Dupa vreo ora de urcat la pas, caci, daca ma dadeam jos din Mocanita, as fi ajuns mai repede la locul dorit, am zambit. Stiam ca aici, ferita de ochi curiosi, dar parca pironita cumva intr-o zona atemporala, voi reusi, cel mai bine, sa-mi eliberez mintea si sa ma transpun, cu tot sufletul, in actiunea romanului.

Asadar, alaturi de un vin cald, aburind, m-am lasat purtata in certuri viclene, stransa de corset sau invinsa in lupta, pentru a iesi in final o invingatoare. Aceste clipe i le datorez complet Editurii Nemira, care a reusit sa-si diversifice intr-atat publicatiile incat, nu cred ca mai exista cineva care sa nu se poata regasi in aceasta bogata oferta.

Articol propus pentru proba a XXII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

Prima carte citita de la Nemira

Trebuie sa recunosc faptul ca ma inconjoara un val de placere pura atunci cand gasesc o carte fascinanta, o lectura care sa ma faca sa-mi doresc sa se dilate timpul, sau  al carei final ma intristeaza, prin simplul fapt ca imi doresc sa-i pastrez universul aproape.

Sunt un om norocos.

Lectura, pentru mine, nu a fost niciodata un calvar, dimpotriva, mama mea a reusit sa-mi deschida o cale deosebit de frumoasa in acest univers paralel, in care poti deveni orice, oricand, te poti pierde si regasi, fara a fi nevoie de tamaduire in viata reala.

Si apoi, am avut si un ajutor temeinic, biblioteca mea, spre care ma uitam cu pofta ori de cate ori terminam o carte, sperand sa gasesc inca ceva, cel putin la fel de palpitant.

Drumurile vietii te poarta insa asemeni unor mari furtunoase si clipele de ragaz in care iti permiti sa citesti o carte buna sunt tot mai rare, iar noi, ne pierdem rabdarea si ajungem sa ne frangem sufletele in articolase de ziar, pline de can-can-uri fara relevanta.

Tocmai de aceea, apreciez mult calitatea propusa de Editura Nemira. Am simtit cum a crescut, cum a triat publicatiile, cum a devenit mai relevanta pentru cititori.

„Dune” a lui Frank Herbert s-ar putea sa nu fi fost prima carte pe care am citit-o, dintre cele publicate de Nemira, (de fapt, am impresia ca prima carte era tocmai cea „de capatai”- cartea de limba si literatura romana ) dar, cu siguranta este o carte care m-a surprins si mi-a scuturat putin universul si imaginatia.

Cu toate ca nu sunt o impatimita a genului SF, aceasta carte mi-a fost recomandata de sotul meu, care, desi o citise demult, s-a bucurat enorm cand a regasit-o la editura Nemira si a achizitionat-o, fara sa mai stea pe ganduri.

Am ezitat, recunosc, deoarece parca imi dadea senzatia ca este o lectura mai potrivita pentru copii- cel putin din cate auzisem despre ea. Dar, pentru a nu ma lasa influentata „din auzite”, m-am inarmat cu rabdare si am deschis cartea.

Ma bucur ca am facut acest pas.

Universul care mi s-a asternut inainte l-am simtit sculptandu-se pe propria-mi structura: am suferit de sete ingrozitoare, m-am ferit de nisipul fierbinte al dunelor , mi-am descoperit in oglinda propria-mi privire cu irizatii parca mai albastre, date de mirodenia salvatoare si m-am antrenat sa calaresc uriasii viermi.

Am trait cu bucuria unui copil, fiecare izbanda a eroului meu, iar propunerile neasteptate ale actiunilor intortochiate lansate de Frank Herbert au fost ca o oaza pentru un cititor avid de noutate, de surprinzator, de captivant.

Un univers paralel terifiant de amanuntit si de palpabil mi s-a asternut in inchipuirea mea si mi-a „bantuit” gandurile multa vreme.

Nici pe departe o lectura greoaie, „Dune”, cartea pe care mi-a propus-o Editura Nemira, a fost ca un respiro prelung, asa cum, atunci cand te simti vlaguit, cineva iti ofera o gura de aer rece, de munte.

Stiu, vi se poate parea ca exagerez, dar va rog sa va abtineti aceasta parere, cei dintre dumneavoastra care nu au citit „Dune”.

Citesc de placere si asta se poate simti in fiecare relatare a lecturilor proprii si in fiecare poveste pe care o „tes”.

Desi timpul imi este foarte dramuit,  ma bucur sa ma numar printre cititorii Editurii Nemira, ale carei publicatii si provocari le astept oricand, cu drag.

Articol propus pentru proba a IV-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Scrie un comentariu

Din categoria concurs