Cochetez de ceva vreme cu acest subiect și cred că a venit momentul să-l atac.
De mult timp observ, recunosc, cu plăcere, o deschidere mai mare a pieței forței de muncă. Cel puțin în aparență, este mult mai ușor să intri în contact cu angajatorii, să te promovezi sau chiar să fii promovat. În acest sens există câteva firme pentru plasarea forței de muncă, cu adevărat profesioniste.
În mediul online avem ocazia să vedem o mulțime de oferte de locuri de muncă. Unele sunt atractive, altele sunt mai… „la grămadă”.
În mod paradoxal, ne confruntăm cu șomaj și cu imposibilitatea angajării.
Stați linistiti, plângeri sunt de ambele părți.
Angajatorul nu găseste om priceput, iar cei care caută un loc de muncă nou se împiedică de un zid de rețineri.
O diplomă obținută de cineva nu-ți poate garanta profesionalismul acelei persoane. Unde mai pui că nu se știe dacă a avut ocazia să aplice cunoștințele teoretice dobândite în școală.
Lumea „învățăceilor” diferă foarte mult de lumea aplicației, mai dură și inflexibilă.
Pentru un angajator este foarte ușor să menționeze că angajează oameni cu experiență, dar ca tinerii să dobândească această experiență ce cale ar trebui să urmeze?
Nu știu să spun cine încurcă mai tare aceste ițe: angajatorul care oferă, sau viitorul angajat, care ar vrea? Poate nici o tabără nu știe, cu adevarat, ce-și dorește.
Un motiv în plus să avem emoții pe piața muncii.
Pe lângă asta, înscrierile a sute, sau mii de persoane, pentru un anumit loc de muncă poate fi un bun prilej de intimidare.
E o lume buimacă, după părerea mea, plină de persoane bine pregătite pentru un anumit post, care lucrează în cu totul alt domeniu, asta, în cel mai bun caz!
Angajatorul dorește un om calificat, capabil să reziste la stres, bun în echipă, fără mofturi la program prelungit, cu concedii cât mai puține și salariu cât mai mic.
Angajatul potențial ar vrea să i se recunoască, uneori, și meritele pe care nu le are, să aibă „program de gravide” (iertare doamnelor, a se traduce „redus cu două ore”) și salariu puțin mai mic decât al celui mai mare șef.
Mai există o speranță. Putem reglementa situația de față, micșora șomajul și eficientiza activitatea societăților din România, nu e prea târziu, avem arma perfectă.
Arbitrul concesiilor între cele două tabere este o firma specializată în plasarea forței de muncă. Vă va scuti de ore petrecute în căutarea persoanei potrivite pentru angajare, sau vă garantează că ați găsit angajatorul potrivit.
Durerile de cap dispar, gândurile negre de asemenea, viitorul sună a muncă spornică, produse bune și oameni mulțumiți.
Cine îi cunoaște… să ridice mâna sus! 😉
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 