Arhive pe etichete: lux

Suflet satinat…

A fost o zi foarte grea. Dupa gaura de vierme dintre galaxii, cu totii ne-am simtit strabatuti de o senzatie ciudata, de parca toata energia ne-a fost absorbita intr-o micro secunda.
Nu intelegeam de ce capitanul insistase sa traversam zece paralele universale, sa ajungem in zona vortexului atemporal, pentru calatoria secreta spre Pamant.
Epuizata, ma intorc in capsula.
-Activare cod somn 253 pat satinat si cod 423, imagine laterala padure tropicala, sunet mediu.
Marginile capsulei se desprind, ma impresoara ca intr-un cocon si privirile mi se scalda in imagini colorate.
E atat de plictisitor, in ultima vreme capitanul ne-a bombardat cu tot felul de povesti despre vechiul pamant, despre ce vom gasi acolo. Nu inteleg ce-l deranjeaza la ecranul modern din capsula, la patul protector de cocon, la mancarurile gata pregatite la perfectiune de computerul de bord. Insista si insista sa ne intoarcem in timp, sa invatam si noi cum era…Plictisitor…
Nici n-am apucat sa atiperc ca sunt trezita de vocea capitanului.
-Anulare coduri odihna, haide, e momentul sa ne teleportam. Daca am calculat bine pe Pamant inca e noapte, vom avea timp cateva ore sa ne adaptam.
Am plecat spre camera de teleportare. Am inchis ochii si cat am clipit, m-am trezit intr-o camera mare, cred ca am fi putut sta intreg echipajul acolo, intinsa pe un pat din cele antice. Dar nu ma impresura, cum am crezut ca va face.
lenjerie_de_pat_de_lux_satin_tac_perry_gri_2_persoane
Curioasa am intins mana, era o senzatie noua sa ma pot misca libera. Iar in clipa in care am atins lenjeria de pat, acel asternut delicios de fin, am simtit ca nu se poate sa fie adevarat. Mainile mele mangaiau perna moale si imi afundam corpul in imbratisarea catifelata a pilotei.
Trebuie sa recunosc ca mi-a trebuit mult timp sa ma desprind de acest rai.
Dimineata, capitanul mi-a zambit intelegator. Am servit un mic dejun de vis, cu clatite poate prea prajite, cu cafea prea fierbinte, dar a fost minunat.
Stiam ca asta fusese misiunea, aceea de a retrai minunatele amintiri. Mi-a fost rusine, dar parca vorbele mele au iesit fara sa le pot controla.
-Capitane, ce asternuturi sunt acelea pe care am dormit?
– Asternuturile sunt din colectia anului 2013, „Tac Perry”, aici sunt o noutate si oamenii le pot comanda online de la magazinul „Asternuturi & Prosoape”.
Mi-am concentrat gandurile si folosit toate cunostintele de utilizare a aparatelor acelea vechi si am intrat online. Mi-am ales un model superb, l-am adaugat in cosul de cumparaturi cand…il aud pe capitan: „transfer nava”.
Epuizare maxima dupa teleportare. Ma intorc in capsula sa ma odihnesc.
Computerul de bord imi atrage atentia ca am un mesaj:
-Confirmati comanda lenjerie de pat satin Tac Perry?
Cu inima batand cu putere, am confirmat. In urmatoarele ore, o nava transportator mi-a adus pretiosul pachet.
Secretul somnului meu reconfortant il pastrez, dar il strang in brate, in fiecare noapte.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Fotografia prezentata in acest articol nu apartine autorului acestui blog, este preluata de pe site-ul magazinului online „asternuturi & Prosoape”. Acest articol participa la concurs.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria concurs, Publicitate

Precizia…iubirii

Erau prieteni de multa vreme, el o privea cu drag, iar ea ii strecura cate un zambet, pe furis.
Desi nu stiau asta, le-a fost prea greu sa si-o marturiseasca, inima lor avea acelasi puls, torid cand erau alaturi si secat de dor, cand se-ndepartau.
Prietenia, cat e de pretioasa !
De copii se stiau si nu s-au mintit niciodata, se mai certau si ei, dar, la prima greutate, tot unul catre celalalt porneau.
Intr-o zi, el a venit tare suparat, la cafenea. Parca i se innecasera toate corabiile. Era atat de tacut, ca se auzea si becul cum lumineaza.
– Ce s-a-ntamplat ? l-a intrebat ea.
– Nu-i nimic, o prostie ! Adica nici nu-mi vine sa-ti spun, ca vei zice ca sunt prea copil ! Ca ma supar degeaba !
– Nu-mi place sa te vad asa, spune-mi, vreau sa te ajut!
El si-a facut curaj si i-a povestit fetei ca, oricat s-ar stradui, nu reuseste sa faca o impresie buna la locul de munca.
Nu era obisnuit cu asta. Stia cat de performante sunt serviciile lui, functiona ca un ceas elvetian, dar parca…ceva lipsea.
Fata ii zambi.
A doua zi, dis de dimineata, l-a vizitat ! Era imbujorata, zici ca cine stie ce fapta rusinoasa facuse, dar entuziasmul ei nu avea margini.
Somnoros si nauc, baiatul primi cadoul ei : un costum elegant si intr-o cutie micuta, un ceas Karl Breitner , cu mesajul : « Acum precizia e la ea acasa ! ».
Nu-i venea sa creada ! Se uitasera de multe ori, impreuna, la acest minunat accesoriu, dar nu ar fi crezut ca va primi un cadou atat de pretios. S-a imbracat si a pornit la lupta !
Peste cateva ore, in cafeneaua unde se intalneau, fata tresari, uitandu-se la cel care intra pe usa.
Fara sa vrea, primul gand i-a fost : « Ce barbat frumos ! Ce norocoasa trebuie sa fie femeia de langa el ! »
Apoi privirile li s-au intalnit si inima i s-a oprit in loc. El ii zambea ei, doar ei, s-a apropiat, a cuprins-o de mijloc si a sarutat-o, cu dragoste.
Timpul masurat de ceasul elvetian de la mana lui s-a oprit, pentru prima data, doar pentru ei…

Karl_Breitner_Admiral_Steel_Black_1

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Acest articol participa la concurs :), fotografia oferita nu apartine autorului, ci este preluata de pe site-ul oficial al magazinului TOPceas.

3 comentarii

Din categoria concurs, Publicitate