Cochetarie si eleganta la CopilasCochet.ro

Universul copilariei… Mai tineti minte ce insemna pentru noi, toti, cand eram micuti?
Nu stiam ca suntem copii si ca e cazul sa ne bucuram de tot ce e mai frumos pe lume! Acum eu am ghinionul de a fi fost copil intr-o perioada mai dificila, cand „bunatatile” erau rare si hainele frumoase…si mai si.
Totusi, datorita dragilor mei parinti, sunt o norocoasa! Din pamant, din iarba verde, aveam cele mai frumoase rochite, cei mai draguti pantofi si cele mai pufoase pijamale :). Cam cum poti gasi si acum la CopilasCochet.ro.

Ei, dar am crescut, am ajuns si eu sa-mi indeplinesc datoria de parinte, dar spun cu cea mai mare sinceritate ca ma iau spaimele cand ajung in magazinele din orasul meu. Aceleasi haine, aceleasi cusaturi …dubioase, culori stridente, marimi aiurea. Incep sa cred ca nu ma avantajeaza momentul actual si ca poate era mai bine demult, cand, desi gaseai rareori hainite pentru copii, acestea erau ca niste mici bijuterii.
Stati asa, tineti-va bine, ca am avut recent ocazia sa imi sterg din suparari, intr-o vizita la Paris. Acolo mi-am dat seama ca mai exista si lucruri frumoase, deosebite, incantatoare. Cu mare greutate mi-am dezlipit fetita de diversele vitrine, unde nu mai inceta cu insiratul dorintelor.
Imi placea asa de mult acel entuziasm… si ma intrista asa de tare gandul ca, la noi, deseori, cochetaria la copii o asociem mai degraba comportamentului lor dragalas, decat cu hainitele.
De aceea mi-a sarit inima din piept cand mi-am auzit fetita strigand :”Mami, mami, trebuie sa vezi ce-am gasit! Uite, e ca la Paris! Imi iei? Te rooooog!”
M-am dus la calculator, m-am uitat si-am zis ca mi se pare. Apoi am deschis inca o pagina si inca una si nu ma puteam opri. Hainite frumoase, mai mari si mai mici pentru puiutii nostri dragi, moderne, frumoase, din bumbacel 100% si cu nelipsitele personaje, atat de iubite de copii!Papusii mele ii place de Kitty, adica, pardon de Hello Kitty, asa ca mi-a dat ocazia sa-i imbunatatesc colectia de tricouri, pijamale si rochite…am gasit una imi place tare de tot! Va zic un secret, daca n-as fi de varsta mea cred ca as fi in stare sa comand si una mai mare, s-o port eu :).

Apoi a descoperit-o si pe Clopotica si, ce sa mai zic…e 1 Iunie in apropiere…
Si acum sa recunosc, desi m-am simtit ca la Paris, m-am bucurat ca cei de la CopilasCochet.ro sunt de-ai nostri si avem si noi un magazin care ne respecta.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Articol pentru campanie CopilasCochet.ro si Blogawards

Magazinul de talent si inteligenta :)

Un magazin online este o unealta moderna, usor de folosit si poate ajuta la dezvoltarea propriei afaceri, fara a ingreuna intreprinzatorul cu probleme legate de inchiriere spatiu in centrul orasului, de plata salariilor si a utilitatilor care, uneori distrug o afacere abia imbobocita.

De aceea, ma bucura mult proba propusa de magazinul online SpringShop, in care, fiecare dupa puteri, ne punem mintea la contributie, sa dezvoltam o alta latura a acestui tip de  afacere, una mai proaspata si mai intriganta.

Desi nu e usor sa gasesti o versiune neconventionala pentru o activitate destul de standardizata, propunerea mea ar fi crearea unui : „Magazin personal”.

Puteti sa-mi reprosati ca nu sunt atenta, ca toate sunt „personale”, dar am sa va contrazic. Magazinul meu apartine tuturor,  dar vinde capacitatile unei singure persoane. Dati-mi voie sa va explic.

Mi-ar placea foarte mult sa vad ca exista oameni care isi cunosc propria valoare,  dau randament in anumite domenii,  sunt capabili sa se „vanda” pe bani buni, dar  si sa-si construiasca imaginea,  in mod profesionist, asemenea unui magazin online.

Bineinteles cu sprijinul magazinului online SpringShop.ro, cred ca as deschide asa ceva:

„Acasa”  v-as astepta cu o multime de informatii despre ce va pot oferi si in ce domenii mi-ar placea si mie sa aflu noutati, dar si  un „cuvant inainte” convingator, care sa va sugereze irezistibil, ca nu stiti cum v-ati descurcat fara mine, pana acum.

Bineinteles, ar trebui sa existe o rubrica cu „Sugestii si reclamatii” unde clientii ar putea sa sugereze unde se poate servi un capuccino excelent, pentru ca ceea ce tine de oferta e impecabil 🙂 si fiind vorba de o persoana valoroasa ca mine, nu ar exista reclamatii.

In rest, servicii … cat ma tin imaginatia si pregatirea pentru ca, daca esti actor, nu poti preda inginerie si mecatronica… sau poti, daca ai niste diplome ce abuzeaza la maxim,  de neincapatorul, greu de inchis,  dosar de studii.

V-am speriat?

Stati linistiti, nici eu nu cred laudele pe care vi le-am propus, dar ideea in sine, aceea de a ne promova propria valoare, asemenea unui magazin online, ramane valabila si reprezinta propunerea mea de astazi.

Ar fi frumos ca orice persoana sa reuseasca sa-si asigure un trai placut prin talent si inteligenta, produsele cele mai greu vandabile, dar sa se imbogateasca cel mai mult emotional, cu ajutorul unui astfel de magazin online, in forma propusa, sau, de ce nu, in forma incipienta,de blog.  🙂

Articol propus pentru proba a XXVIII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Vata pe bat… inteligenta!

Cu greu as fi crezut sa am aceasta oportunitate, dar, dupa concursul SuperBlog 2012, mi s-a oferit un loc de munca, pe domeniul PR, la magazinul online Azerty. Super, mi-am zis si  fericita, am acceptat.

Nici nu se putea altfel, sa las sa treaca aceasta ocazie pe langa mine…

Recunosc, a fost mai greu la inceput, cand ii puneam pe fiecare din echipa sa-mi explice de o mie de ori ce inseamna HDD extern, de pilda,  pentru ca exista o adevarata avalansa de oferte HDD extern si-mi era rusine sa nu stiu. Iar ei, pe rand,  ma invatau ca e o unitate cu capacitate imensa de stocare, folosita indeosebi ca back-up, sa nu pierzi complet materialele de la un calculator cu „vechime”, ne ajuta la transferuri rapide de informatii de la un calculator la altul si e usor de mutat si accesat.

-Pai care-i diferenta, pentru ce mai avem atunci stick-uri de memorie?

-Daca iesi in oras sau cand prezinti unui client oferta noastra, iti incape HDD-ul in poseta minuscula? Nu. Stick-ul are, in mare parte, aceleasi avantaje, dar unul in plus, e foarte mic si-l poti purta prins la brelocul cu chei. Nu-l pierzi in felul asta…daca nu-ti ratacesti cheile! Si, daca asa cum te stim, cu capul in nori, pleci fara chei, ai oricand la dispozitie serviciul Cloud Storage, cu servere online, unde poti stoca informatiile necesare. Ai inteles?

Dadeam din cap afirmativ, desi, din zambetele colegilor,  stiam ca ma vor intelege daca mai apelez la ei.

Au trecut opt ani si acum intrebarile acelea mi se par puerile. Stau la biroul meu de la etajul 111 si ma bucur de o  vedere senzationala asupra orasului.

Simt ca mi-e foame si pentru a nu deranja conferinta de presa care urmeaza intr-o ora, iau de pe birou un mar. Dau click pe „codita” si, in holograma,  imi apar informatiile despre el. Apartine unei ferme romanesti, nu s-au  folosit pesticide si merele din aceasta cultura sunt aceleasi pe care le primesc copiii in scoli. E bine. Mmmm, ce bun e!

Deschid computerul si, sufland catre ecran, pornesc stick-ul de memorie. Astfel, toate materialele prelucrate de mine se activeaza. Am usoare emotii, serviciul Cloud de la magazinul online Azerty  a fost transformat si la conferinta ii astept pe cei mai incisivi jurnalisti. Sper sa iasa bine.

Am recapitulat materialul. Il cunosc pe de rost. Totusi, ma incearca o oarecare neliniste. Sun departamentul tehnic si ii rog sa-mi aduca un dispozitiv pentru Cloud Storage, sa-l incerc inca o data.

De cate ori il vad,  imi apare un zambet pe fata. E ca o vata pe bat, alba.

Ideea e sa o consumi si apoi relaxat, sa te lasi cuprins de  somn pentru cinci minute, timp in care tehnologia cu nanobites iti amprenteaza memoria cu orice program, iar informatia  se va sterge,  odata cu consumarea unei alte bucati de „vata pe bat”, de aceasta data colorata ca un curcubeu- Rainbow Cloud.

Profit de viitoarea atipire si activez vocal HDD-ul extern:

-HDD extern, promotia noiembrie, activare imagine Bora-Bora.

Purtata de marea turcoaz, in care s-a transformat geamul imens al biroului, ma las cuprinsa de informatiile amprentate. La un moment dat, apare in fata mea un om al cavernelor, care se rasteste la mine:

-Tu , Hai Da-i Drumul. Daca nu,  iti dau eu stick de memorie cu batul asta, de iti amintesti tot si ajungi si in Cloud (nori) imediat!

Panicata, sar din fotoliu. Alerg pe coridoare si deschid usa departamentului tehnic. Cei adunati acolo, pufnesc in ras cu totii.

-Merge bine? Te-ai speriat, asa-i? Ai vazut ce realist e? Stai linistita, era special facut pentru tine, nu e activat pe celelalte unitati pentru conferinta.

Rasuflu usurata. Asa e la noi, la Azerty. Pe langa produse si servicii excelente, reusim intotdeauna sa fim o echipa profesionista, dar si cu simtul umorului!

Articol propus pentru proba a XXVII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

IT sau ET conduc lumea?

Ma uitam intr-o zi la televizor, lucrand intre timp si la articolele mele. Stiu ca era un film SF, nu mai retin exact cu ce, dar destul de ciudat.

Privind spre ecran mi s-a parut ca un extraterestru ma priveste intr-un fel insistent. M-am si gandit: cat de realist e filmul…Apoi il vad spunandu-mi: „ET need help. Can you help ET?”

M-a pufnit rasul, banuiam ca am stat prea mult cu ochii in laptop si am vedenii.

Televizorul meu a barait profund si din ecran  a pasit in camera mea un fel de omulet mic, cu cap mare si ochi lunguieti, sticlosi, de o culoare turcoaz, hipnotizanta. Poate ca m-as fi speriat mai tare, dar nu era mai mare decat un caine pechinez.

Fara sa ma bage in seama, si-a lipit o mana de un dictionar englez-roman din biblioteca si, consternata, il vad vorbindu-mi romaneste: „Eu nevoie ajutor. Tu ajuti?”

Voi ce ati fi facut? Am dat din cap in semn afirmativ si, inca fara grai, am asteptat urmarea.

„Eu nevoie procesor Intel. Tu cunosti MediaDOT? Ei cel mai bun procesor”.

„Este online, am baiguit eu, adica e magazin online MediaDOT.”

„Necesara sursa functionare”

„Au acum si surse la preturi promotionale”, imediat ce am rostit aceste cuvinte m-am simtit ridicola, adica il interesau oare pe extraterestru reducerile senzationale, care mi se pareau mie asa de importante?

„ET facut bani cat e necesar. Pret bun MediaDOT. Ei pasiune IT”.

Zicand asta, imi arata un ceas mic pe ecranul caruia era chiar sigla magazinului.

Mi-a dat de inteles ca nu avea cum sa acceseze singur site-ul magazinului online, asa ca l-am ajutat, bucuroasa ca pot face si eu ceva mai iesit din comun.

Dupa ce a navigat linistit si a cumparat tot ce si-a dorit, m-a privit cu ochii aceia mari si mi-a spus:

„Eu luat tehnologie buna. Eu plecat acum acasa. Luat tehnologie de tot.  Tu nu mai avut de acum nici PC, nici IT, nici ET, hihi”.

Zici ca era un copilas care se joaca. M-a distrat. Cum adica sa nu mai am eu tehnologie…

O unda de lumina m-a orbit pentru o clipa si m-am trezit uitandu-ma la un televizor alb-negru.

M-am ridicat si, in stil pur romanesc, recunosc ca mi-am agresat televizorul, in speranta ca-i vor reveni culorile. Nu s-a-ntamplat asa. N-am mai avut rabdare. L-am inchis.

Mi-am zis ca e mai bine, am timp sa scriu articolele. Tot ce am gasit a fost un teanc mare de hartii, imprastiate pe jos, unele mototolite, mazgalite cu inceputuri de fraze.

„Hmmm, de ce am scris atatea chestii pe hartie, cand puteam sa lucrez pe calc…pe com…lap…ce vroiam sa zic?”

Ma uit la ceas si-mi dau seama ca trebuie sa ma grabesc, am o prezentare la servici pe cele mai noi tehnologii de proiectare.

Pe drum, orasul mi se pare oarecum golas, ceva parca lipseste, dar nu pot sa-mi dau seama ce anume.

Ajung la servici si vad ca toti colegii sunt extrem de fericiti. S-au adunat in Sala de conferinte si imi strang mana cu mandrie, de parca as fi o vedeta. Ma asez in capul mesei si ma uit la proiectorul din fata mea. Are un diafilm cu grafice.

Oau…ar trebui sa ma impresioneze? Unde are butoanele sau oare … taste? Ce-s alea? Imi suna cunoscut…lasa ca ma uit in DEX cand ajung acasa!

Trebuia sa rotesc diafilmul, dar m-am trezit batand un ritm ciudat, cu degetele, pe masa. Colegii ma privesc mirati si susotesc intre ei.

„Asa se foloseste diafilmul”, le zic si trec mai departe.

Dupa prezentare pornesc spre casa. Caut prin geanta…ce vroiam? Ah, aveam un telefon. Adica…aveam un telefon? Cum sa am un telefon public in geanta?

Ce se intampla? Nu mai inteleg nimic.

„Ah, ce m-am speriat! Cutu-cutu, hai la mine ca am un biscu… Ce ochi ai!

Tu nu esti catel…”

„MediaDot bun cu ET. Tu si magazin online MediaDot ajutat. ET bun cu tine.”

Micutul a  clipit si o lumina puternica mi-a inundat ochii.

Uluita, vad in jurul meu ecrane imense, proiectii de reclame pe cladiri. Telefonul imi suna insistent: e mesajul care-mi aminteste ca am un dead-line la articol.

Oare azi e filmul cu extraterestri… sau l-am vazut deja? Parca disparuse toata tehnologia din lume. Da, l-am vazut.

Ce idee au avut si regizorii… Cum sa existe o lume fara micile placeri ale tehnologiei? Exclus!

Articol propus pentru proba a XXIII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Print sau online?

Daca v-as marturisi ca sunt o fire „de moda veche”,  poate ca ati simti deja miros de naftalina. Dar nu va speriati, balansandu-ma continuu, conform zodiei mele, reusesc sa supravietuiesc in conglomeratul de imbinari intre clasic si modern, intre vechi si nou.
Gandindu-ma la inceputurile carierei mele,  zambesc ingaduitoare si multumesc magazinului online Azerty  pentru aceasta ocazie, datorita lui  va pot creiona putin din aventurile mele „muncitoresti”.

Spre marea disperare a colegilor mei, refuzam categoric, la inceput, sa -mi modelez aptitudinile in conformitate cu aparatura din birou: zi dupa zi ma inarmam cu pixuri, stilou si liniar, dar  si multa rabdare fata de  colegii  furiosi. Aveam senzatia ca motto-ul „verba volant, scripta manent” trebuia sa fie aplicat in mod dictatorial si candva,  el ne va fi salvarea.

Apoi,  am descoperit si partea cealalta a paharului. A inceput sa-mi placa  sa fiu in competitie cu mine insami, sa creez, sa navighez online si sa obtin o multime de informatii noi, la care altfel as fi avut un acces ingreunat.

In timp, ideea de a respecta mediul si de a nu consuma hartie in mod inutil m-a facut sa-mi dau seama ca tocmai lucrand online si listand doar produsele finale, in forma ideala, era o varianta mult mai buna de a fi aproape de natura si de a o proteja si in acelasi timp, de a-mi face meseria.

Timpul a trecut in zbor si la mine in birou troneaza acum multifunctionale din promotie,  ultraperformante, de care sunt extrem de mandra.

Am spus ca sunt de moda veche? Cred ca vi s-a parut. Pai stiti voi ce pot eu sa fac cu toate aparatele mele? Le manevrez ca o profesionista! De la videoproiector, la xerox, scanner, ba chiar si o „mica tipografie” cum imi alint eu  imprimanta cumparata cu ocazia super ofertelor Samsung, toate ma ajuta sa pregatesc materialele necesare zi de zi si aproape ca nu-mi mai pot imagina cum ar fi sa „functionez” fara ele.

Un pic de nostalgie ramane, desigur, dupa o scrisoare scrisa cu emotie, cu litere tremurate sau cu urme de lacrimi- ma rog, unii sunt mai sensibili- pe plan  personal, dar in ce priveste munca de birou, ma bucur ca putem imbina lucrul online cu posibilitatea de a avea documente curate, aranjate, printate pe aparate capabile sa ne asculte orice comanda.

Articol propus pentru proba a XIX-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu