Arhive pe etichete: munca

Muncim…retoric

Ştim cu toţii că munca l-a făcut pe om , dar lenea nu i-a făcut nimic rău. Acum, când iarna ne-a cuprins, prin frig şi zloată, apar ca nişte ghiocei, muncitorii de la drumuri, că doar nu ne ajungea poleiul şi încetineala datorată anotimpului.

Nu poate mintea mea să înţeleagă, de aceea vă rog, pe cei care se pricep la aşa ceva, un inginer constructor să mă lămurească, de ce , în fiecare an, când vine iarna încep să se decoperteze bucăţi mari de asfalt, nu pentru a se face cine ştie ce lucrări, ci pentru a se „plomba” străzile. Oare materialele folosite pe temperaturi scăzute sunt făcute să reziste?

Şi uite aşa, rămânem noi, conducătorii auto, ca la dentist, asteptând cuminţi ba la semafor, ba după vreo „şcoală”, ba după harnicii muncitori.

E oare musai să se lucreze doar iarna? Nu este atât de evident că e asfaltul de slabă calitate (doamnele ştiu despre ce vorbesc, e acelaşi asfalt în care intră bunătate de tocuri, vara) pentru că e îngheţat?

Sau, orice eroare făcută e acoperită de zăpada ce va urma şi trece termenul de preluare a lucrării, care, astfel acoperită, pare impecabilă?

Sau poate tocmai prin prisma faptului că trecătorii, de frig, nu se îndura să urmărească îndeaproape lucrările, iar dragii de ei muncitorii- cu toate ca îmi e milă când mă gândesc la frigul pe care-l îndură- pot , din multe puncte de vedere să lucreze în echipă: unul bate cuiul, celalalt îl scoate.

Poate că răspunsul este chiar haios: banii strânşi din diverse impozite, fatale pentru omul de rând au fost mult mai mulţi decât s-au preconizat şi acum statul e nevoit să-i cheltuiască pe ceva…?

Oricum ar fi, mergem înainte şi bulgărele acumulat se rostogoleşte liniştit: şosele nu avem- necesită reparaţii; vin fonduri- ne opintim să refacem şosele; nu le putem repara de tot că doar, la anul, dacă rămân bani „de stricat” , pe ce-i mai dăm, deci, continuăm cu reparări parţiale, că n-au intrat zilele-n sac şi mai avem timp şi la anu’.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria pareri

Ai un „job”? Vrei un „job”? Caută-ţi!

În viaţă se petrec cele mai ciudate întâmplări. Nu te poţi supăra pe angajatori dacă nu-ţi oferă şanse, înseamnă că nu te cunosc, sau nu au timp să te cunoască sau, poate chiar nu meriţi.

Când accepţi că nu vei ajunge preşedinte în Franţa, ca rom ân- fiind considerat incompatibil (scuze, am făcut pauză că am înghiţit în sec ! ; ăăă sper că n-am fost prea subtilă) sau astronaut, te poţi linişti şi cerceta, cu calm, „piaţa locală”.

Am avut atâtea ocazii să văd cât de bulversată e oferta şi cererea, încât nu m-am abţinut să mă vâr în comentarii.

Mi-a plăcut mult, am fost fericită- nu glumesc- când am fost angajată în Teatrul Naţional, la început de drum, surpriză însă, cu două facultăţi în domeniu, am primit, cu mândrie, un post de studii medii.

Măcar după câţiva ani (buni şi mulţi- după un divorţ intempestiv de Teatru), m-am reîntors pe un post care mi se potrivea, după care, foarte curând, ca într-o relaţie care se respectă, mi s-a sugerat „să ne vedem şi cu alţii”.

Păi, dacă tot ne jucăm, promit că, a treia oară, nu mă întorc decât pentru post de director. 🙂

Foarte tare a fost când, angajată în diverse colaborări jurnalistice, mi s-a sugerat să mă ocup de pagina economică (atunci când încă nu ştiam nimic despre acest domeniu), urmând să preiau partea culturală, din când în când, sub formă de bonus, pentru performanţele mele.

Ar fi trebuit să-mi vedeţi faţa perplexă!

Această propunere se traduce simplu: de aceea sunt slabe ziarele din ţară- fiecare ziarist (atentie, nu jurnalist) scrie despre ceva ce nu înţelege, deci, ce mai aşteptaţi de la ei?  Puţini ajung la nivel de jurnalişti, adică cei care sunt lăsaţi să-şi exercite talentul într-un domeniu pentru care sunt pregătiţi.

Apoi m-am calmat, am intrat într-un mediu blând, care mi-a oferit toate şansele să mă dezvolt, să învăţ, iar apoi am fost verificată şi răs-verificată, dacă mă potrivesc: astfel că, în acest punct al carierei mele mi-ar fi mai uşor sş enumăr, într-un interviu de angajare, domeniile în care nu am experienţă.

Cizelăm, cizelăm, până nu mai rămâne nimic. Dar apoi, avem pe ce să construim!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Scrie un comentariu

Din categoria pareri