Arhive pe etichete: Nemira

Cartea, in mijlocul urzelii…

As putea sa spun ca sunt un om fericit. Copilaria si adolescenta mi-au fost scaldate de cele mai placute lecturi, ale caror radacini adanci se vad si astazi in dorinta mea de a scrie. E o petrecere buna a timpului: prin lectura unor ganduri marete, sau schitarea altora, in scris.

Mare sugubeata e lectura! Daca o tratezi  ca pe o corvoada, cu siguranta ca fiecare cuvant va atarna greu in desaga de carat in spate, dar, daca-i oferi respectul cuvenit, ea va reusi sa te inalte si sa te poarte spre lumi secrete, care te vor incanta.

Cu Nemira am avut bucuria redescoperirii acestei placeri. Incercand sa fac din fiecare carte citita un eveniment demn de retinut, am luat cu mine, in Mocanita, in drum spre Campul Cetatii, „Urzeala Tronurilor„. Mi se parea o lectura provocatoare, iar peisajul plin de verdeata pe care-l puteai urmari din batranul vagon contrasta, intr-un mod foarte placut, cu incalcelile tulburatoarei actiuni, propusa de George R. Martin.

Dupa vreo ora de urcat la pas, caci, daca ma dadeam jos din Mocanita, as fi ajuns mai repede la locul dorit, am zambit. Stiam ca aici, ferita de ochi curiosi, dar parca pironita cumva intr-o zona atemporala, voi reusi, cel mai bine, sa-mi eliberez mintea si sa ma transpun, cu tot sufletul, in actiunea romanului.

Asadar, alaturi de un vin cald, aburind, m-am lasat purtata in certuri viclene, stransa de corset sau invinsa in lupta, pentru a iesi in final o invingatoare. Aceste clipe i le datorez complet Editurii Nemira, care a reusit sa-si diversifice intr-atat publicatiile incat, nu cred ca mai exista cineva care sa nu se poata regasi in aceasta bogata oferta.

Articol propus pentru proba a XXII-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

Cum cuceresti cu o carte Nemira?

A inceput simplu. Atat de simplu incat ne-am putea incadra in banalele povesti siropoase din cinematografie.

Amandoi, au intins mana spre aceeasi carte, „Iubirea ca o teapa” a lui Alan H. Cohen, de la Nemira. Era ultima de pe raft.

Si-au atins degetele si s-au retras amandoi, ca arsi. S-au privit in ochi. Parca nu ar fi renuntat.

Lui ii venea greu sa se lase obligat de cavalerismul propriu, iar ea considera ca tot va profita de faptul ca e fata si va avea intaietate.

-E a mea, eu am atins-o prima, spuse ea, fluturandu-si genele, convingatoare.

-Imi pare rau, dar imi trebuie neaparat…nu pentru mine, e pentru cineva…se incurca el in inocenta minciuna. Clipea des cand mintea si si-a ascuns privirea pentru a nu-si trada propria fastaceala.

Vanzatoarea li s-a adresat pe un ton impersonal:

-Luati cartea aiai odata sau plecati, ca tre’ sa inchid!

-Nu! au strigat amandoi. O luam!

Nici nu stiau cum vor face asta, dar, intr-un moment de marinimie reciproca, si-au impartit banii de carte si au iesit din librarie.

Pareau desprinsi dintr-o comedie romantica, stand asa, incurcati in propriile vorbe, pe o banca,  in parcul din fata librariei.

-Am putea s-o citim impreuna, nu crezi?

-Ba da, am putea.

– Vrei sa nu ne grabim si sa-mi citesti tu azi, iar eu iti voi citi tie, maine?

-Desigur…

In fiecare zi citeau ,  se-ntristau sau radeau  impreuna, cu fiecare pagina parcursa.

Incet-incet au inceput sa citeasca mai putin, parcurgand in loc de zeci de pagini, cate un paragraf, de teama de a nu termina lectura prea repede si a spulbera motivul intalnirii lor, in fiecare zi.

Apoi s-au trezit, tinandu-se de mana, apropiati, pe aceeasi banca, reluand pentru a nu stiu cata oara cartea. Pana cand, intr-o zi, obosita de atata rasfoiala, cartea a fost martora sarutului lor.

Anii au trecut, iar cartea troneaza in biblioteca lor, caci si-au daruit-o unul altuia, inundati de dragoste, alaturi de singurul certificat roz pe care-l poate un om primi in viata.

Chiar si acum isi zambesc, privindu-se intr-un  fel anume, cu gandul la bizara lor declaratie  de iubire, rostita la Starea Civila,  scrisa  in spiritul lecturii ce i-a unit:

Constrangere conventie civila . STOP.

Intrebare formulata. Raspuns DA. STOP

Urare: dragoste, copii, bani. STOP

Pastrat carte la comun, cumparat biblioteca pentru ea. STOP.

Fericire pana la adanci batranete. Fara Stop.

Articol propus pentru proba a XV-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria concurs