Blaaaaa

Uite asta ar zice fetita mea ca trebuie sa intampinam ineptiile ce ne inconjoara …cu un „Blaaaa”, cu limba scoasa, ca poate asa vor intelege si altii in ce lume nebuna traim.
Ma uit si eu, ca tot omul, la televizor si va spun cu toata sinceritatea ca am trai mult mai linistiti daca s-ar interzice emisiunile politice.
Pana acum oricum nu am vazut vreun om politic drept in coloana si care sa dea semne de verticalitate si post-campanie. V-a ascultat cineva pasurile? V-a aratat vreo cale de rezolvare concreta a problemelor?
NU!
Toti se cearta pe malai, cascaval si smantana si iau decizii pe care le platim noi.
Asa ca…BLAAAAAA

Pana una alta…bine v-am regasit!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Politici noi, cuvinte noi!

Avem un țel: acela de a fi conduși de oameni deștepți, descurcăreți, prezentabili și capabili.
Nu știu cum se face, dar de fiecare dată reușim s-o dăm în bară cu ceva.
Dacă sunt deștepți arată de parcă ar fi trecut camionul peste ei, sau te duc cu gândul la savanții nebuni.
Dacă sunt descurcăreți, sunt chiar prea-prea și devin pasibili de „brățări”.
Prezentabili, să zicem, dar atunci descoperim mai târziu celelalte defecte, având tendința de a ne lăsa fascinați de frumos; iar dacă sunt capabili, nu-i alegem că „ăștia pun bețe-n roate”.
Totuși, din când în când, remaniem guverne și apare o undă de optimism general, o speranță de mai bine.
Asta…până la primul interviu!
Atunci proaspeții politicieni, cu studii atât de înalte că nu avem scări să ajungem la ele, inventează cuvinte. Știm despre ce este vorba, că ne dăm seama din context, dar, dacă limba română este deja atât de bogată, de ce e necesar să mai inventăm?
Făcând slalom printre „almanahe, succesuri și apcize”, ne îndreptăm, vertiginos și fără drept de apel spre prăpastia limbii române. Am merita să cădem și să nu mai fim recuperați.
Nu glumesc, suntem cu toții vinovați de faptul că lăsăm să se degradeze acest frumos grai, că, în loc să-i învățăm pe cei ce nu știu, preferăm să modificăm regulile în favoarea unei populații semidocte.
Până ne decidem ce cuvinte noi să introducem în vocabular-sau decid literații că ar fi cazul să le învățăm mai bine pe cele existente-, aș oferi cadou, tuturor politicienilor, odată cu avansarea, câte un DEX.
Nu, nu scapă așa ușor: Dex-ul ar fi obligatoriu, de purtat (și parcurs) în fiecare zi, indiferent de cât de maltratate ar fi poșetuțele doamnelor. Poate, pentru a scăpa de greutate și pentru a le trece plictiseala din ședințe, îl vor mai deschide, din când în când.
Și vorba aceea, cine nu face dovada că a citit din DEX , nu primește diurna :), că numai dacă-i ardem la buzunar cască ochii și vorbesc frumos (și corect n.a.).
Până una alta, vă propun să-i urmărim în continuare, chiar dacă prezența lor transformă deseori emisiunile politice în unele de divertisment.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Laude lor, suspinele noastre.

Acum, la inceput de an, vad pe la televizor si in presa, diverse „personalitati”, care-si exerseaza cu spor, lauda de sine.
Desi sunt bine ascunsi sub costume fine, eu ii vad tot ca pe niste Tarzani, care se bat in piept si striga, cocotati pe liane de functii importante, dandu-se stapani.
Defriseaza jungla, pironesc elefantii si-i transforma pe lei in vegetarieni.
Lumea din jur se mira de performante, jungla clocoteste, dar ei zambesc senini.
Financial Times ne lauda pentru noile emisiuni de eurobonduri, in valoare de 2 miliarde de euro, numind-o „lovitura de maestru”.
FMI vine in vizita, dar sa nu ne emotionam, pentru ca „economia a performat anul trecut mai bine decat au estimat autoritatile romane impreuna cu expertii internationali, cresterea din 2013 indreptandu-se spre 3%. „, conform ministrului pentru buget, Liviu Voinea.
De la sefia Bancii Nationale am mai auzit o vorba buna zilele trecute, m-au lasat fara replica. Eram certati de ce ne plangem de cursul valutar. Se preconiza ca stam chiar bine, ca ar fi putut leul sa se devalorizeze si mai mult. Ba chiar eram pusi la colt, ca nu suntem cuminti si nu lasam „valuta sa faca ce are ea de facut”. Adica ce? Sa creasca?
Domnilor eleganti si „laudaci”, pana una alta, acel profit al tarii este facut de noi, oamenii care inghit in sec in fata facturilor ce se cer platite, isi vand traiul pentru a vedea datoriile tarii scazute si va rabda, indiferent cate praguri de ipocrizie treceti.
Noi suspinam in tacere, pe cand multi dintre voi fac planuri pentru alte restrictii, alte dari, alte ofense la adresa aceste tarisoare si a oamenilor ce inca o locuiesc.
E an electoral. Ne vom confrunta iar cu afise, promisiuni, discursuri dramatice repetate in fata oglinzii…
Suspin de pe acum…

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Discursuri de „politichie”

Cam asa incepea un articol pregatit ieri dimineata:

„Sa va scriu ceva monden…e plictisitor.

Sa mai tac cateva zile…nu mai am pofta.

Asadar va spun acum ca, de cateva zile bune urmaresc evenimentele politice si cele de strada  si nu stiu daca sa rad sau sa plang pentru faptul ca am depasit demult statutul de „Tara lui Papura Voda”. Luati aminte, nu ma refer la sensul larg adoptat- de tara nimanui, ci la o varianta mult mai trista.

Daca e sa ne luam dupa semnificatia apropiata istoriei, ar fi o tara care traieste intr-o saracie lucie ( la momentul istoric era vorba de o seceta prelungita, iar acum e uscaciunea buzunarului ), dar a carui conducator se zbate, cu istetime, sa iasa la liman. La partea cu conducatorul istet m-as abtine, sau poate nu, dar as intreba mai degraba, daca, depasind granita istorica, om fi transformat istetimea in viclenie?”

Acum insa, dupa o derulare palpitanta de-a dreptul , a unor noi evenimente- alegerea unui nou premier, va spun asa: talentul de scriitor al oamenilor iesiti in strada nu le apartine in exclusivitate. Am asistat la niste discursuri in parlament, care mai de care. Unele scurte si hotarate, altele existente doar ca bifa si cateva, de o subtilitate magica! 🙂

Mi-a placut sa vad ca lumea nu a uitat de tot arta discursului- da, ce sa fac, e febletea mea- cu intonatii, cu rabdare, cu voce blanda si mici intreruperi de ritm, cu o ordine clara a ideilor prezentate, ce sa mai spun, un deliciu!

Dupa savurarea acestor clipe, a venit reversul de mahala, tipic parlamentului din zilele noastre. E drept , valentele unui discurs inteligent necesita si un receptor pe masura. Pe parcursul zilei, am fost inundati de un curcubeu de pareri: mai intai ca „e cu noi”, apoi ca „e contra noastra”, inspre final s-a ajuns la un amarat si greu de demonstrat, ba chiar demoralizator ” nu stiu ce urmareste, dar sigur pune ceva la cale”.

Cert este ca, oricat de exasperante ar fi reactiile oamenilor politici, indiferent de apartenenta,  un firisor de lumina mai exista, bine, nu pentru noi, cei de rand, dar ganditi-va asa: daca nu ar mai fi resurse, conducerea acestei tari nu ar mai fi tentanta. Iar acum tot ce mai aveti de facut este sa urmariti, in continuare evenimentele.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu