Aici sunt…banii dumneavoastra…

Unde? Imprastiati pe sosea, sub forma de bara desprinsa de masina, piulite si suruburi, faruri sparte si nervi gramada!
Am fost martora… norocoasa, a trei accidente , petrecute la 200 m distanta unul de altul, pe un drum aflat sub semnul reparatiilor capitale.
In sufletul tarii, pe drumul dintre Reghin si Tirgu Mures, o mana de oameni se chinuie, de ceva vreme, sa implementeze un proiect de renovare a drumului national(cu toate ca se simte flatat de acest titlu). Pana aici …toate bune…dar ce sa-i faci cand intervine plictiseala?
Atunci incepe distractia. Stand toata ziua in caldura, nici nu putem sa avem pretentia ca echipa de lucru, formata din 10 oameni: 3 experti, 2 directori, 4 evaluatori si un muncitor, sa mai dea randament.
Asa ca, intr-o zona cu vizibilitate destul de buna, dar si cu gropi surpriza (lasate intentionat, sa nu adoarma soferul) un semafor s-a defectat si a fost inlocuit cu o pancarta. Acum…muncitorul darnic si sufletist, a zis sa nu se supere nimeni si a lasat pe toata lumea sa treaca (altfel nu-mi explic) si in loc sa vedem si culoarea rosie…am vazut masini tamponate. Ce sa mai spun ca, de la ametitoarea viteza de 25 km pe ora, am trecut la viteza melcului turbat!
Am zis la inceput ca-s norocoasa. Da, sunt! Nu eram cu masina mea, nu am fost implicata in accidente, nu a trebuit sa ma gandesc pe cine sa dau in judecata pentru lipsa de grija fata de banii mei, care erau si ei acolo, investiti in taxele de drum si pe care, soferii astia(!) au indraznit sa-i murdareasca cu farurile sparte!
Noroc ca exista altii pregatiti sa…ii spele …

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Uite broasca…de la uşă

Ah dragii mei, atât de mult îmi plac programele europene, alături de fonduri cu multe zerouri…de îmi e greu să aştern totul în cuvinte. Voi încerca totuşi, că nu mă pot abţine, trebuie să vă zic şi vouă…
Am avut puţin de-a face cu turismul, atât sub forma de client bezmetic, cât şi ca organizator.Tocmai de aceea ştiu cât de relevante sunt reperele turistice, pentru o ţară, oricare ar fi ea.
Spre jena mea, m-am împrietenit „la toartă” cu motoarele de căutare, pentru a oferi excursii minunate celor care-mi treceau pragul. Am şi eu o scuză, având în vedere că sunt un singur om, nu puteam să le văd, personal, pe toate şi să ma ocup şi de turişti, aşa că, deseori, mă ghidam după informaţiile generale, de pe internet, specificând doar în treacăt că nu pot garanta personal, din moment ce nu am văzut cu ochii mei, „pomul lăudat”.
Hait, că o dădeam în bară! Ce mă făceam eu dacă îmi trimiteam clientii la Fântânele, la celebra rezervaţie de broaşte ţestoase?
Da, e pe hartă, deci există…nu? Vreţi un sfat, oficial- nu al meu- care va rămâne celebru în istoria „experţilor” din turism: „dacă vreţi să vedeţi broaste ţestoase, trebuie să le căutaţi…bine. Să aveti răbdare…”
Poftim? Da ce, sunt păsări care zboară de colo-colo şi trebuie să aşteptăm să se întoarcă în pom, sau sunt râme care se ascund sub pământ şi vor să le cântăm să iasă?
Sunt broaste ţestoase, destul de măricele cât să nu te împiedici de ele şi să zici că-i piatră şi suficient de greoaie, să le întreci în fugă chiar şi când eşti foarte obosit.
Proiect european:da.
Finanţare mare: da.
Broaşte ţestoase: nu.
Măcar sătenii din Fântânele sunt de treabă, le arată turiştilor interesaţi de rezervaţie, un heleşteu cu gâşte, raţe şi curcani, că doar să plece tot omul mulţumit, daca a bătut atâta drum, să vadă ceva.
Ah, mai puteţi să admiraţi şi broaşte, dar nu ţestoase, ci din acelea de pârleaz,că ele nu pleacă de acasă şi orăcăie şi ziua şi noaptea … în si bemol. 🙂

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu