Arhive pe etichete: sarbatori

Mai usor cu-nghesuitul!

Am avut ocazia anul acesta sa privesc un pic detasata sarbatoarea Craciunului. Din motive neasteptate, nu am putut sa ma alatur ghiftuielii specifice, ci, spre marea dezamagire a poftelor mele culinare, am trecut, pe rand, prin toate culorile curcubeului si m-am resemnat, asteptand o minune care sa ma faca sa-mi revin.

Silfida, ca o imparateasa a Bizantului, extrem de delicata, mi-am petrecut sarbatorile cu paine prajita si ceai. Deh, se mai intampla si la case mai mari!

Dar, cu ocazia asta, am ce sa va povestesc.

Anul acesta, mai mult ca oricand, mi-am dat seama cat de haotic gandim noi oamenii si cat de nehotarati suntem, de fapt.

Toata lumea isi doreste „fericire, sanatate, noroc, sarbatori linistite”, dar nu ezitam nici o clipa cand e vorba sa ne punem vreo piedica, doar asa, de drag, sa vedem daca ramanem in picioare sau nu; sa ne ghiftuim, incarcandu-ne stomacul de parca plecam la razboi; sa ne impingem prin magazine, furandu-ne linistea unui Craciun cald si calm.

Oamenii „mari” se plang ca e greu, ca pregatesti casa, prepari bunatati pana ti se acreste sufletul, iar apoi astepti infrigurat un vecin sau doi, care te colinda cu voce pitigaiata si te lauda cat de mult te-ai chinuit.

Copiii spun ca-si doresc un singur cadou dar, ca stiu ei de anii trecuti ca Mosul e darnic si mai aduce multe alte surprize…deci tine-te tare!

Nimeni nu are bani dar se inghesuie prin super-market, imbrancindu-te voios, cu cosul de cumparaturi, iar casierita se uita urat la tine cand te vede cu o rosie in cos si o punga de pufuleti…

Despre minunea nasterii Domnului mai auzi, asa, din greseala, pe la vreo biserica sau la televizor, dar treci repede mai departe, ca doar e o veste ce se repeta in fiecare an, nu? (sa ma iertati daca va simtiti jigniti, nu a fost … chiar cu intentie 🙂 )

La mine, anul acesta sarbatorile s-au oprit in loc. Pentru o zi, am numarat secundele si am aflat ce inseamna sa-ti doresti, cu adevarat, ca toata lumea sa fie fericita dar mai ales sanatoasa.

De aceea, cu tot dragul va urez sa nu va mai inghesuitit catre lucrurile marunte, fara relevanta si sa aveti cu totii:

Sarbatori cu bucurie, cu noroc si veselie, cu un pahar de vin rosu sa va incalzeasca sufletele, cu o prajiturica buna sa va-ndulceasca viata, dar mai ales, cu cei dragi aproape, sanatosi cu totii, sa va puteti bucura unii de altii si acum si in 2013 si in multi ani care vor urma!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

6 comentarii

Din categoria Din inima

Panică de sărbători

Nu, nu e prea devreme. De când cu criza, mi-am făcut timp pentru cadouri , sau cel puţin am încercat o relativă programare de buget.

Sunt genul de om care se bucură foarte tare când poate dărui ceva interesant şi cu toate că mi-ar plăcea să surprind pe cineva, dăruind un televizor de ultimă generaţie, nu am cum să-mi permit asemenea gesturi, aşa că mă rezum la celebrele mănuşi, lame de ras, eşarfe şi alte „bunătăţi”.

Marea parte a bugetului este alocată însă prinţesei mele, aşa cum, orice mumă face! 🙂

Aici intervine marele bai, de fiecare dată. Pe lângă faptul că toate moimele din magazine sunt „chinezării” (să mă ierte chinezii, dar s-a împământenit acest termen şi printr-o definiţie uşor extinsă înseamnă un produs care, deşi întruneşte la momentul cumpărării toate calităţile unui produs de marcă, în scurt timp, suferă de stricăciuni iremediabile şi necesită achiziţionarea unui al doilea produs), toate pisicile interactive doar miaună şi dau din cap, dar asta nu le împiedică să aibe preţuri între 100-150 de ron, toate Barbie (deşi putem deschide magazin din achiziţiile de până acum) îşi schimbă periodic numele şi hainele, devenind astfel tentante pentru mămăruţele dornice de păpuşi, iar de jocuri de inteligenţă, ce să mai povestesc, lipsesc aproape cu desăvârşire.

Mai există, pe ici pe colo, rătăcit, câte un joc interesant, care pune mintea la contribuţie, imaginaţia, sau îndemânarea. Dar, sunt atât de rare, încât veşnic îmi vine să întreb vânzătorii, dacă nu cumva au început să se dea ” pe sub mână”.

Toate ca toate, dar ştiţi ce e de-a dreptul dureros? Faptul că, înnebuniţi de lipsa banilor şi al confortului psihic (că până la urmă la asta se reduce, n-am zis că vreau să devin miliardară, cu toate că n-ar strica) am ajuns să proiectăm şi asupra propriilor copii, teama financiară.

Mi s-a strâns inima, când am văzut-o pe fiica mea, răsfoind ceva pliante cu jucării (i-am zis că le-am luat de la magazin, ca să ştim ce să-i scriem lui Moşu’) şi m-a întrebat serioasă, arătând spre o moimă sclipicioasă: „oare aş putea să-i cer lui Moşu’ asta? Ah nu, nu cred! Nu cred că are Moşu’ atâţia bani!

E trist, e amar atunci când unui pui de om i se ia bucuria de a fi copil şi nu mai crede că, în mod miraculos, Moşu’ poate să aducă orice jucărie, indiferent cât ar costa. Aş vrea să pot dărui acea linişte fetiţei mele…

Poate ca totusi Mosu’ are o mana de ajutor: iata ca Noriel ne ofera o colectie impresionanta de plusuri si jucarii redakai, atat pentru fetite cat si pentru baieti. Hmmm, voua nu vi se pare ca seamana cu spiridusii cei care lucreaza la Noriel?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Scrie un comentariu

Din categoria Din inima