Arhive pe etichete: teatru

Colţ(ii) de teatru- Episodul I

Rabd cât rabd, dar mă mănâncă palmele, aşa că nu mai stau şi vă aştern câteva gânduri, din colţurile îndepărtate ale sufletului meu de om de teatru.
Zilele trecute postul de televiziune Antena 1 a făcut un pas important, ne-a propus un program inedit, un spectacol de teatru, după piesa lui Georges Feydeau, „Doctori de femei”.
Teatru-TV
Când am vazut programul m-am bucurat, aşa, măcar pe jumatate, de curajul unui post de televiziune, de a reda frumuseţea artei dramatice întregii ţări, prin debutul unui program de difuzare a spectacolelor teatrale la TV.
Am spus pe jumătate pentru că nu se compară cu emoţia transmisă „pe viu”, când spectatorul şi actorul respiră acelasi aer. Eu nu sunt adepta transformarii unui fenomen emotionant, intr-un fenomen rece, calculat. Dar, asta avem, cu asta lucram!
Totusi, pe tot parcursul reprezentatiei am avut senzatia ca fervoarea actoriceasca, odata redata pe micul ecran (sau, ma rog, mare- la noile dimensiuni ale televizoarelor), a devenit usor ridicola si spectatorul din sectiunea „pijamale” putea oricand sa piarda esenta actiunii.
Ramane insa o idee buna prezentarea succinta a ceea ce inseamna teatru, pentru deschiderea apetitului persoanelor care nu au stiut sau au ignorat, pur si simplu, aceasta arta, pana acum.
Comedie burlesca, a scapat pe ici pe colo in trivial, dar, probabil pentru cei neavizati tocmai acest lucru a dat un farmec aparte, a relaxat publicul.
Cu mea culpa va spun ca sunt un spectator de teatru foarte dificil (riscul meseriei). Trec mai departe de emotii, de cortina si de text si, uneori fara sa vreau, ma concentrez pe erorile tehnice, greseli elementare pentru cei care joaca de mult timp. De-a dreptul deranjanta mi s-a parut tonalitatea „strigata”, aceasta alegere fiind profund neplacuta pentru spectator.
As vrea sa cred ca de vina sunt emotiile televizarii,dar pentru profesionisti nu gasesc scuze. Teatrul inseamna initial arta vorbirii si a transmiterii emotiilor prin tonalitate, inflexiuni si alte „arme” de limbaj. Imi pun speranta intr-o redresare.
Conflictul intre generatii s-a simtit foarte bine in seara spectacolului. Incapacitatea unui compromis al ritmului actorilor a dus la ruperi de text si actiune.
Avand in vedere ca suntem totusi la inceput de colaborare intre televiziune si Teatrul de Comedie ma voi opri aici si astept, cu nerabdare viitoarele spectacole.
Opiniile voastre, a celor care au fost in sala principala, dar si a celor din sala „Pijama” pot fi exprimate in „comentarii”.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Fotografia prezentata in acest articol nu apartine autorului acestui blog, este fotografia de generic a emisiunii si poate fi retrasa in cazul unei sesizari negative.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Teatru

Ai un „job”? Vrei un „job”? Caută-ţi!

În viaţă se petrec cele mai ciudate întâmplări. Nu te poţi supăra pe angajatori dacă nu-ţi oferă şanse, înseamnă că nu te cunosc, sau nu au timp să te cunoască sau, poate chiar nu meriţi.

Când accepţi că nu vei ajunge preşedinte în Franţa, ca rom ân- fiind considerat incompatibil (scuze, am făcut pauză că am înghiţit în sec ! ; ăăă sper că n-am fost prea subtilă) sau astronaut, te poţi linişti şi cerceta, cu calm, „piaţa locală”.

Am avut atâtea ocazii să văd cât de bulversată e oferta şi cererea, încât nu m-am abţinut să mă vâr în comentarii.

Mi-a plăcut mult, am fost fericită- nu glumesc- când am fost angajată în Teatrul Naţional, la început de drum, surpriză însă, cu două facultăţi în domeniu, am primit, cu mândrie, un post de studii medii.

Măcar după câţiva ani (buni şi mulţi- după un divorţ intempestiv de Teatru), m-am reîntors pe un post care mi se potrivea, după care, foarte curând, ca într-o relaţie care se respectă, mi s-a sugerat „să ne vedem şi cu alţii”.

Păi, dacă tot ne jucăm, promit că, a treia oară, nu mă întorc decât pentru post de director. 🙂

Foarte tare a fost când, angajată în diverse colaborări jurnalistice, mi s-a sugerat să mă ocup de pagina economică (atunci când încă nu ştiam nimic despre acest domeniu), urmând să preiau partea culturală, din când în când, sub formă de bonus, pentru performanţele mele.

Ar fi trebuit să-mi vedeţi faţa perplexă!

Această propunere se traduce simplu: de aceea sunt slabe ziarele din ţară- fiecare ziarist (atentie, nu jurnalist) scrie despre ceva ce nu înţelege, deci, ce mai aşteptaţi de la ei?  Puţini ajung la nivel de jurnalişti, adică cei care sunt lăsaţi să-şi exercite talentul într-un domeniu pentru care sunt pregătiţi.

Apoi m-am calmat, am intrat într-un mediu blând, care mi-a oferit toate şansele să mă dezvolt, să învăţ, iar apoi am fost verificată şi răs-verificată, dacă mă potrivesc: astfel că, în acest punct al carierei mele mi-ar fi mai uşor sş enumăr, într-un interviu de angajare, domeniile în care nu am experienţă.

Cizelăm, cizelăm, până nu mai rămâne nimic. Dar apoi, avem pe ce să construim!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

 

Scrie un comentariu

Din categoria pareri