Și veni el, Făt Frumos, călare pe o barcă, să salveze regatul de sub împărăția apelor…
Dar când oamenii, în cizme de cauciuc, încercau să îi explice cum au dat de necaz, supușii Gheonoaiei i-au înlăturat, că „nu dădeau bine în cadru”.
-Să dea Domnu’ să vi se răstoarne barca, șopti o bătrânică cu genunchii înghețați de șuvoaiele repezi. Se întoarse în bătătură, să mai arunce într-o coșarcă vreo două găini ce băuseră prea multă apă.
De ce o fi venit Făt Frumos cu atâția oameni după el?
Ei…pe vremuri Făt Frumos se deghiza și doar astfel făcea lucruri bune pentru popor și-i asculta păsurile, fără să facă tărăboi sau să-și caute lăudători; iar atunci când necazurile dispăreau, în sufletul poporului începea să înflorească bănuiala că prințul fusese acel necunoscut viteaz ce le-a schimbat, în bine, traiul.
Acum știi că vine prințul… cu o lună înainte, trebuie să te îmbraci elegant, să vorbești frumos, să te dai din calea alaiului dacă nu aplauzi suficient de puternic.
…Dar poate mâine nu mai plouă…
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 