…că nu mi-o dat…

Trebuie să-i mulțumesc din suflet fetiței mele, pentru că, de dragul ei, la sfârșit de săptămână poate să tune și să fulgere, dar singurele emisiuni urmărite sunt cele de desene animate sau filme pentru copii.
Nu politică, nu știri, nu dezastre iminente, nimic din toate acestea nu-mi umbresc ziua.
Dar vine ea, seara de duminică și mă năpădește o tristețe când văd că toate sunt așa cum le lăsasem vineri…
Nu, azi nu vă spun nimic despre politică, deși îmi e cam greu să mă abțin. Azi vă povestesc despre frustrarea pe care mi-o provoacă delăsarea, indiferența și hoția de care dau dovadă unii.
Nu săriți în sus ca arși, vorbesc de hoții de bunăvoință, hoții care folosesc legi împotriva discriminării ca arme și motivații pentru persistența în stadiul de asistat!
Deși consider că, după atâta vreme, ar trebui să mă cunoașteți, pentru cei care acum mă descoperă aș dori să subliniez: sunt un om care adoră oamenii, aș vrea să-i pot ajuta pe toți să o ducă mai bine, aș împarți ce le prisosește bogaților și le-aș da oamenilor sărmani, aș vrea să fiu înconjurată de oameni deștepți și fericiți, care știu să creeze o lume frumoasă, pentru că sunt conștienți că numai așa vor avea o viață de invidiat!
Acum însă revin la revoltă. Nu-i urăsc, ar fi o cinste prea mare, dar îi disprețuiesc, din tot sufletul, pe oamenii delăsători, care-și trimit copiii la cerșit ca ei să „tragă o țuică, pentru că viața-i grea”, care nu realizează că școala nu e doar „o clădire frumoasă” și care nu au casă pentru „că nu le-o dat de la Primărie”.
Poftim?
Oameni buni, de ce să vă dea Primăria casa? A dat vreo Primărie, în țara asta mare, case? Spuneți-mi că mă mut și eu acolo, să nu mai am datorii la bănci!
Cu ce este mai presus un om care nu muncește față de unul care încearcă să trăiască decent și trece prin furci caudine, școlindu-se continuu și plătind toate dările la timp?
Este mai presus!
Este, prin faptul că plânge când vede o cameră de filmat și-și mărturisește amarul: Nimeni nu face nimic pentru noi, suntem amărâți, nu avem de unde! Nu ne-o dat casă, nu ne-o dat mâncare și haine!
Culmea, de lucru nu se plânge nimeni!
Refuz să spun că ar fi cerc vicios, e, în cel mai bun caz o roată dezumflată!
Nimeni nu discriminează!
Cei care nu urmează o școală, nu învață să se comporte în societate, nu încearcă să muncească și să trăiască decent, se discriminează singuri.
Necazul nu-l doresc nimănui, dar nici nu vreau o țară în care drobul de sare este motiv de inițiere al unei campanii împotriva discriminării!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Mai bine ma ingras!

E de ajuns sa vrei sa urmaresti un film, ca hop, vine si reclama! La ce? La mancare!
Schimbi programul, cu speranta ca ai scapat. Da de unde! S-au desteptat televiziunile, oriunde dai e tot publicitate, asa ca nu ai incotro si te pui sa urmaresti.
Papilele tale gustative o iau razna si poftesti: iaurt, ciocolata, branzeturi fine, carneturi grosolane sau cipsuri.
E atat de profunda „manipularea culinara” ca reactionam asemeni catelului lui Pavlov si ne repezim, intempestiv, la frigider sau camara. Numai o enterocolita ne mai salveaza de la a devora tot ce ne sta in cale.
Hai ca nici nu ar fi o problema asa de mare, doar ca ne cam chinuie pe noi, doamnele, care, intre doua portii „ca in reclama” trebuie sa consumam o saptamana doar apa si cateva frunze de salata, sa nu panicam cantarul.
Vestea mai trista este ca pruncutii nostri nici macar nu realizeaza ca li s-a format gresit imaginea despre ceea ce inseamna o mancare sanatoasa si buna.
E drept ca nu prea se incadreaza in buget, dar, din cand in cand, tot putem face un efort.
Astfel ca, intr-o zi, puiuta mea a refuzat sa pape un snitel de vitel.
Trebuie sa mentionez ca am o fetiscana…o minunatie de copil (pe langa faptul ca e a mea :), e cuminte, frumoasa, talentata si desteapta)!
Pe langa aceste calitati imi place ca stie ce inseamna sa traiesti sanatos. In fiecare zi imi spune ca in loc de dulciuri ar putea manca fructe si portiile de mancare nu trebuie sa fie mari, ca prefera salata, sa nu se ingrase!
Pana aici…totul bine si frumos. Incantata ca ii va placea, cu siguranta, snitelul am preluat o parte din discursul micutei si i-am zis ca „e o carnita mai slaba, dar care ofera energie, e mai buna decat carnea de porc, de exemplu…”
Stiti ce raspuns am primit?
„Mai bine ma ingras!”.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Imnul vibrant

De acum cred ca ma stiti cu totii, despre tara mea as putea vorbi oricat. Cred ca am o relatie speciala cu tarisoara asta, sufar de un patriotism personal, inteles pe deplin doar de mine.
Despre imnul sarbatorit astazi pot spune ca ma duce cu gandul si spre legenda tricolorului, poate pentru ca imbina atat de armonios ritmul acela de mars, care iti face inima sa tresalte si te ridica de pe scaun, cu indemnurile menite sa protejeze un popor aflat deseori in loc nepotrivit, pe harta lumii, un loc unde liniile s-au trasat uneori prea gros, lasandu-ne suferinzi…

Pentru cei care nu stiu legenda, o redau pe scurt: un soldat roman avea trei fete, pe care le iubea ca pe ochii din cap.
Stiind ca urmeaza sa plece in lupta, le-a rugat sa-i coasa trei batiste sa le tina aproape de inima lui, sa-i poarte noroc.
Fata cea mare i-a daruit o broderie albastra, ca ochii ei, fata mijlocie i-a oferit o broderie galbena, ca parul ei. Cea mai mica dintre fete i-a pus in mana o batista alba, nereusind sa o brodeze la timp.
Soldatul le-a imbratisat si, cu dor nespus in suflet, a pornit spre campul de lupta.
Acolo insa, un glonte ucigas a colorat si batista mezinei.
Gandindu-se la fetele lui, cu ultima suflare daruita tarii, soldatul a incredintat celei trei batiste unui camarad.
Asa spune legenda ca s-au legat culorile drapelului nostru, iar un drapel obtinut in vreme de lupta isi merita pe deplin un imn sonor, care imbarbateaza si sprijina sufletul.
La multi ani, Imn al Romaniei!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Fotografia din prezentul articol a fost preluata de la Editura Universitara.

Allview pentru toti!

E foarte interesant de urmarit felul in care se schimba lumea. Desi pana mai ieri ma credeam priceputa intr-ale tehnologiei, iata ca, mai nou, am ajuns sa primesc diverse instructiuni tehnice, de mare valoare, chiar de la fetita mea.
Dar hai s-o luam cu inceputul. Din lista dorintelor (care nu poate fi niciodata scurta 🙂 ), mi-a „sarit in ochi” o tableta.
Stiam ca e inceputul sfarsitului, ca imi voi impleti toate cunostintele mele in domeniu, incercand sa ghicesc care ar fi cel mai bun produs, sau, cel putin, unul care sa nu ma puna in incurcatura.
Am apelat asadar la niste vechi prieteni. Magazinul Allview mi-a readus calmul si linistea.
Desi sunt foarte „proaspete” cred ca va vor incanta si pe voi. Tabletele Viva Q7 si Viva Q8 sunt noile „jucarii” oferite de Allview.

Elegante si subtirele, au doar 7.5 mm grosime, dotate cu procesor Quad Core beneficiaza si de cel mai nou sistem de operare Android 4.2.2. Jelly Bean.
Sunt simplu de manevrat, dar foarte puternice. Se deschid in numai cinci secunde si au un spatiu de stocare de 8GB, dar extensibil pana la 32 GB, ceea ce ramane o trasatura demna de luat in seama, cand ma gandesc la pasiunea pentru fotografii si filmari a fetitei mele. Dar Allview nu s-a oprit aici cu noutatile, ci introduce posibilitatea de a fotografia si filma in acelasi timp, cu camera foto OV5647 de 5 megapixeli cu funcţie de inregistrare video Full HD si focalizare automata.
Viteza de procesare mare, ecran luminos, culori vibrante, si multe alte caracteristici tehnice pe care le puteti verifica si voi m-au facut sa am emotii cand ma gandeam la pretul pe care-l voi vedea afisat…
Ei bine,ce sa va spun? Pentru performantele lor, tabletele Viva Q7 si Viva Q8 au un pret…dar mai bine va las sa descoperiti singuri! 🙂

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
Articol pentru campanie partener Blogawards.ro si Allview.ro

Zi de pauza

Munca, munca si iar munca!
Pai de ce credeti voi ca nu apuca omul sa scrie un rand?…
Uite-asa m-am inhamat la ditamai programul de munca-maraton, de cateva saptamani, de a inceput sa-mi para bine ca nu se trezeste fetita devreme in weekend, ca mai recuperez si eu ceva din neuronii surmenati :).
Fiti fara griji, nu au patit nimic, au trecut cu brio de starea de asediu intelectual si acum …ma relaxez.
Atat de relaxata sunt ca ma surprind gandindu-ma la cele mai nastrusnice lucruri: de exemplu, pana azi nu m-am gandit ca avioanele nu zboara in marsarier! 🙂
Nu-i asa ca e frumos sa te relaxezi?
Da, bineinteles ca am si ganduri serioase, dar azi prefer sa ma uit la copii cum fac balonase de sapun, sa-mi aud vecinii cum striga dupa pisicile furacioase de mezeluri si sa imi imbat simturile cu vara asta …in sfarsit calduroasa!
Voi, cand luati o pauza …la ce va ganditi?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu